Cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții și a Drepturilor de Autor, sărbătorită pe 23 aprilie, am scris anul trecut un articol despre cărțile care ne-au mers la suflet în perioada de izolare din primăvară, încercând să ne amintim și să ne raportăm la prioritățile noastre de lectură pe care le-am pomenit într-un episod din seria specială CARTEA E O VIAȚĂ – SĂ CITIM!
Pentru că am mai scris un astfel de articol și la finalul anului 2020 și vrem să facem o tradiție din acest exercițiu, mai ales de Ziua Cărții, revenim acum cu o trecere în revistă a cărților pe care le-am citit cu prioritate în primele 4 luni ale anului 2021.
Prima mea (Irina T.) prioritate de lectură despre care vorbeam în episodul respectiv erau cărțile devoționale. Deși nu se încadrează în această categorie neapărat, eu am citit în acest fel minunata carte a lui Ruth Chou Simons, Beholding and Becoming, despre care am scris pe larg aici.
De asemenea, am început să citim cu Mihai un devoțional pentru copii foarte inteligent scris de Louie Giglio, How Great Is Our God, care conține 100 de meditații ce pornesc de la diverse detalii științifice din natură sau corpul uman legate apoi de un adevăr biblic. Eu, personal, am aflat o grămadă de lucruri interesante, și deși lectura merge mai greoi pentru că îi traducem în timp real și nu cred că prinde acum legăturile „spirituale”, tot cred că este o lectură utilă și educativă și îmi place că pune laolaltă știința și credința, ca două căi complementare de înțelegere a lumii, care nu trebuie văzute în contradicție sau conflict, adevăr pe care cred că e important să li-l transmitem copiilor de mici.
După Ruth Chou Simons, am început Valea vedeniilor, o colecție de rugăciuni și devoțiuni puritane, culese de Arthur Bennett, din care încă citesc câte 1-2 rugăciuni pe zi și cred că în acest ritm o să-mi ajungă tot anul.
În perioada Postului Paștelui am început să citesc împreună cu soțul meu, la fel ca anul trecut, un devoțional de Michael Card, The Nazarene, o colecție de 40 de meditații și cântece compuse de acesta, inspirate din viața lui Isus relatată în cele patru Evanghelii. Din păcate, nu am reușit să ne ținem de lectura ei zilnică, suntem în urmă cu vreo săptămână, dar sper să reușim să recuperăm în zilele care au mai rămas până la Paște.
Pentru că tot am pomenit de lectura împreună (cu voce tare sau nu), pe care am redescoperit-o în forță anul acesta și pe care o recomand, o să pomenesc aici și de o carte pentru cupluri, Creative Love de Jeremy și Audrey Roloff, din care am citit împreună cam jumătate, câte un capitol când am avut câte o zi sau o seară singuri (care au fost mai rare anul acesta). Citind-o, ne-am bucurat să descoperim lucruri pe care le-am făcut sau le facem împreună, dar și că o astfel de carte a fost scrisă, pentru că despre unele lucruri nu prea citești în cărțile clasice pentru cupluri (de exemplu, ideea de a împărtăși pasiunile celuilalt, ideea de a marca evenimentele ce merită ținute minte, importanța cuvintelor scrise).
Începutul acestui an a însemnat și o revenire neașteptată la lectura a nu mai puțin de 12 cărți pentru sezonul 20 (!!) al emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ, datorată generozității Editurii Scriptum care ne-a trimis 10 dintre ele și căreia îi mulțumim, din nou, pentru deschidere și colaborare!
Așadar, cărțile despre viața creștină au fost o prioritate, iar preferatele mele din acest sezon au fost Dumnezeu și pandemia de N.T. Wright și De ce Binele se cuvine să ne afle pregătiți de Mihai Frățilă, episcop greco-catolic de București, două cărți foarte actuale despre navigarea crizei în care încă ne aflăm.
De asemenea, alte două cărți minunate, fiecare de nișă în felul ei, mi s-au părut Adorning the Dark de Andrew Peterson, despre care am scris pe larg aici și Silence and Beauty de Makoto Fujimura (despre care am scris aici).
Cărțile despre viața creștină erau și o prioritate de-a ta, Irina E.
Da, cărțile de teologie și viață creștină au rămas o prioritate, însă nu le voi menționa pe cele pe care le prezentăm în sezonul 20 al emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ, ci pe cele mai … deosebite.
Pentru a alcătui articolele de pe blog sub titlul „Părinții bisericii”, multe seri și sfârșituri de săptămână au fost petrecute studiind volumele din seria Scrierile Părinţilor apostolici și Părinți și scriitori bisericești. N-am suficiente cuvinte să redau perspectiva proaspătă pe care o oferă acești scriitori, teologi, martiri, apărători ai credinței creștine în fața ereziilor sau monahi din primele secole și aproape că nici nu mai pot să citesc o carte de teologie sau viață creștină recentă, sau să meditez asupra unui subiect, fără să mă gândesc „ia să văd, oare ce spuneau Părinții bisericii pe tema asta?”.
De asemenea, am citit volumul Biserica Ortodoxă de Răsărit de John Anthony McGuckin. Pe lângă eleganța și minuțiozitatea prezentării celor mai importante elemente de istorie a Bisericii Ortodoxe de Răsărit, care o face interesantă și plăcută în ea însăși, cred că este o carte care merită citită atât de cei din mediul ortodox pentru a-și cunoaște și înțelege istoria, practicile și reprezentanții cei mai de seamă, dar și de cei din mediul protestant și evanghelic pentru a dărâma prejudecățile pe care și ei le construiesc cu atâta ușurință și superficialitate față de cei din biserica majoritară. Autorul dezvăluie o înțelegere profundă a contextelor în care s-au dezvoltat diferitele biserici, din Rusia și lumea slavonă în general, din Grecia, din România și altele, și oferă informații cruciale pentru a înțelege de ce propria noastră biserică oficială este așa cum este.
Apoi am citit cartea de meditații pentru Postul Paștelui Show Me the Way: Daily Lenten Readings de Henri Nouwen, care se regăsește și ea într-o serie pe blog, Un strop de viață în preajma Paștelui. Și abordarea lui Henri Nouwen are ceva diferit, ceva ce reușește să traducă tradiționalul și misticul pe înțelesul omului modern și să le aplice la viața de zi cu zi.
A doua mea (Irina T.) prioritate erau cărțile de parenting, iar din această categorie am citit doar două cărți, Praying the Scriptures for Your Children de Jodie Berndt (despre care am scris aici) și Copilul tău. Părinții tăi. Tu de Ioana Chicet-Macoveiciuc (despre care am scris aici), și am început o a treia, Puterea de a fi prezent de Daniel J. Siegel și Tina Payne Bryson, iar o carte pe care-mi doream să o mai citesc și mi-o comandasem în noiembrie nu a sosit nici până în ziua de azi. Este vorba de Parenting with Loving Correction de Sam Crabtree, pe care mi-am comandat-o din nou, împreună cu alte titluri și mi-am luat, de asemenea, și o nouă apariție de la Editura Humanitas, Cei mai fericiți copii din lume – parenting în stil olandez de Michele Hutchison și Rina Mae Acosta, pe care cred că o voi citi mai mult din curiozitate antropologică, decât pentru principiile de parenting, dar vom vedea. Vom reveni cu amănunte (Ghiciți trimiterea! :D).
Tu, Irina, ai mai citit ceva din domeniul psihologiei sau te-a interesat vreun domeniu nou în ultima perioadă?
Din categoria Psihologie sau consiliere, nu am reușit să citesc decât Mintea tulburată de Eric R. Kandel, deși am multe alte cărți pe listă, care cu siguranță sunt mai bune decât aceasta. Cartea m-a dezamăgit puțin, poate și pentru că am citit suficiente cărți pe această temă, a tulburărilor psihice, și atunci nu avea ceva nou de oferit pentru mine. Însă ce am apreciat la ea este că prezintă unele cercetări sau tendințe de cercetare în domenii precum depresia sau schizofrenia, care fac ca viitorul pentru persoanele cu aceste diagnostice și pentru tratamentele pe care trebuie să le ia, să fie mai luminos decât este acum.
A treia mea (Irina T.) prioritate erau cărțile despre alte culturi sau despre istoria mentalităților. Am citit doar două cărți care s-ar încadra în categoria asta. Prima dintre ele este Omoiyari – The Japanese Art of Compassion de Erin Niimi Longhurst, un volum-album foarte frumos despre compasiunea, ospitalitatea și sentimentul comunitar japonez, din care avem și noi ce învăța (mai multe am scris aici). A doua este un volum de eseuri ale unui scriitor japonez, Elogiu umbrei de Junichiro Tanizaki (despre care am scris aici).
Pe lista ta prioritatea numărul 4 erau cărțile de popularizare a științei. Te-a mai atras ceva în acest domeniu?
Din categoria cărților de popularizare a științei, am citit O să râzi, totul e chimie! de dr. Mai Thi Nguyen-Kim, care a fost o surpriză deosebit de plăcută. Autoarea surprinde rolul pe care îl joacă chimia în toate aspectele vieții noastre de zi cu zi, de dimineața până seara, într-un mod foarte atractiv și clar, reușind și să demaște unele „mituri” sau informații greșite pe care le avem față de chimie și substanțe chimice (în special cele din mâncare :D). Mi-ar fi plăcut ca această carte să fi existat când eram eu în liceu, pentru că, datorită ei, cu siguranță chimia mi s-ar fi părut un subiect cu totul fascinant, și nu o corvoadă! Mai Thi are și un canal de YouTube unde publică video-uri de popularizare a științei și explică la fel de atractiv chimia, chiar și pe înțelesul unui adolescent care s-a plictisit de școală.
A patra mea (Irina T.) prioritate erau cărțile despre cărți. Singura carte încadrabilă în această categorie este o carte pe care i-am luat-o cadou lui Mihai pentru Ziua Cărții, și anume, Bibliofil – Elefănțelul care iubea cărțile de V. Hüseyin Kaya și Huseyin Sonmezay, care, împreună cu Micul mecanic al cărților de Ezgi Berg și Ece Zeber, inaugurează colecția BIBLIOLOVE de la Editura ALL, care își propune să adune cărți pentru copii dedicate cărților și pasiunii pentru ele. De-abia aștept să văd ce alte titluri vor adăuga!
(Irina E.) Și ajungem la categoria romanelor și poveștilor, care, deși era printre ultimele pe lista mea, în această perioadă a ocupat printre primele locuri.
De mult timp voiam să văd cum scrie George Eliot (pseudonimul lui Mary Ann Evans), mai ales că văzusem romanele ei recomandate și de Sarah Clarkson în volumul Book Girl, și aveam cartea Silas Marner în bibliotecă de la una din primele ediții Gaudeamus la care am fost vreodată – deci, de foarte, foarte mult timp. A venit și rândul ei și m-am delectat cu atmosfera unei mici comunități englezești de secol XIX și cu personajele bine construite, cărora autoarea le zugrăvește foarte fin psihologia. Este o carte unde nu acțiunea contează atât de mult (de altfel, citindu-i descrierea de pe copertă, știam deja la ce să mă aștept), cât evoluția personajelor și mai ales înflorirea personajului principal, un om ciudat și evitat de toată lumea, care ascunde un trecut deosebit de dureros, și care, datorită unui copil, ajunge să își dezvăluie frumusețea sufletului, care părea demult îngropată.
O deosebită bucurie am avut și la citirea poveștii Tărâmul fermecat al snergilor de Edward Wyke-Smith (repovestită de Veronica Cossanteli), care a reprezentat o sursă de inspirație pentru J.R.R. Tolkien în scrierea Hobbitului și pe care el le-o citea copiilor săi. Chiar dacă lumea snergilor nu are profunzimea poveștii care a devenit mai apoi un întreg Legendarium, se pot vedea asemănări între micii snergi și căsuțele lor, dar și curajul și devotamentul lor în situații dificile, și hobbiții la fel de iubitori de confort și de casă, dar care pot ajunge să înfăptuiască lucruri mărețe. Povestea surprinde foarte bine dorința de apartenență, de un „acasă”, dar și faptul că „sunt mai multe lucruri în cer şi pe pământ decât suntem pregătiți să recunoaştem” – dacă nu ești pregătit, nu știi ce pericole te așteaptă în lumea largă, sau dimpotrivă, ce prieteni îți poți face dacă știi să depășești prejudecățile – și cum poți ieși din situații deznădăjduite și să schimbi lucrurile în bine, în loc să le distrugi.
De asemenea, în perioada aceasta citesc (și mă apropii de final) Frații Karamazov de F.M. Dostoievski, o carte care nu mai are nevoie de nicio prezentare pentru mulți, însă de care nu am îndrăznit să mă apropii până acum, de teamă că nu îmi va plăcea. Într-adevăr, modul în care Dostoievski surprinde și tratează întrebările esențiale ale umanității este copleșitor; mă bucur că am amânat citirea ei până acum, iar apropierea mea de literatura ortodoxă a pregătit, într-un fel, terenul pentru a pătrunde mai mult în Rusia lui Dostoievski și a înțelege mai multe decât aș fi putut până acum. Abia aștept să termin acest roman și să am mai multe de spus despre acesta – cu siguranță va fi gata pentru un viitor articol de priorități!
(Irina T.) Ultima mea prioritate era și la mine ficțiunea, mai ales, cărțile pentru copii și adolescenți, și am citit multe cărți frumoase din această categorie. Povești ilustrate din China, repovestite de Rosie Dickins și Andrew Prentice, cu ilustrațiile nemaipomenite ale unui renumit artist chinez, Li Weiding, Cartea bunătății. Povești din Ardeal de Cristina Andone (despre care am scris mai mult aici), Drumul de Aur și Emily de la New Moon de L.M. Montgomery (despre care am scris aici și aici), Cel mai bun urs din lume – Patru povestiri inspirate de A.A. Milne și E.H. Shepard de Paul Bright, Brian Sibley, Jeanne Willis, Kate Saunders, împodobită de Mark Burgess (despre care am scris aici), Somn ușor, Miyuki și Așteaptă, Miyuki de Roxane Marie Galiez, cu ilustrații de Seng Soun Ratanavanh, două noi cărți din seria Pădurea Muzicală de Cristina Andone, Ceaikovski și dansul notelor de argint și Chopin și balada stropilor de ploaie, Poștașul vesel de Janet și Allan Ahlberg și Dragonul 32 de Victoria Pătrașcu și Mihaela Paraschivu sunt câteva dintre minunățiile descoperite în aceste prime luni ale anului 2021.
La sub-categoria romane preferatele mele de până acum sunt Lumina din întuneric de Sharon Cameron (despre care am scris aici) și Aroma timpului de Núria Pradas (deși nu l-am terminat încă), deși mi-a plăcut foarte mult și Unde ai dispărut, Bernadette? de Maria Semple (despre care am scris aici).
Sperăm că v-am inspirat împărtășindu-vă ce am citit noi în primele luni ale anului 2021 și că v-am oferit niște sugestii utile în caz că vă doriți să cumpărați vreo carte cu ocazia Zilei Cărții. De altfel, în asentiment cu această postare unde se povestește un pic despre istoricul acestei sărbători, vă încurajăm mai degrabă să dăruiți o carte cu ocazia acestei zile și să vă bucurați de lectură (poate și cu glas tare, alături de cineva)!
Voi ce priorități de lectură ați avut până acum anul acesta? Ce v-a atras din ce am citit noi?
PS: Un articol foarte frumos despre lectura cu voce tare
PPS: Astăzi Editura Litera organizează Noaptea Cărților Deschise, ce propune o serie de evenimente, inclusiv o piesă de teatru și un kit de cititor (ce include o carte, o insignă și 4 semne de carte) la orice comandă de pe site-ul lor. Merită să le faceți o vizită, zic eu.
CARTEA E O VIAȚĂ 