Cu riscul de a mă repeta, cred că și luna noiembrie a început de mult, dar a trecut foarte repede. Atât de repede, încât nu am găsit răgazul să citesc decât cărți pentru copii sub diverse forme: romane, cărți ilustrate și benzi desenate. În total 15 cărți, printre care s-a strecurat și un devoțional de Advent. Iată care au fost.
Continuă lectura „Ce am citit în noiembrie 2024”Etichetă: stres
Ce am citit în februarie 2022
Cea mai scurtă lună din an mi s-a părut că a durat de două ori cât ianuarie, poate și din cauză că este, teoretic, ultima lună completă de iarnă, cu siguranță și din cauza evenimentelor apăsătoare de la finalul ei.
Prinsă cu pregătirile și înregistrările pentru sezonul 21 al emisiunii, nu am reușit să citesc mare lucru pe lângă, și nici lui Mihai nu i-am mai citit prea multe cărți noi, datorită faptului că acum citește și singur destul de mult.
Așadar, în luna februarie 2022 am reușit să citesc 16 cărți, cele mai multe dintre ele pentru emisiuni, inclusiv un roman, câteva cărți pentru copii, mai ales pe tema iubirii, dar și câteva „restanțe” din lunile trecute. Un raport mai scurt, dar care sper să vă inspire!
Continuă lectura „Ce am citit în februarie 2022”În așteptarea Darului #15
Nu mă voi lăsa îngenuncheat de presiuni în această perioadă de Advent. Voi îngenunchea doar înaintea Ta, Doamne. Ceea ce mă scufundă este pendularea între dumnezei. Pendularea între dumnezeii lucrurilor şi Dumnezeul tuturor lucrurilor mă face să eşuez şi să mă înec fără zgomot în toate.
Isus, Darul, vine să-mi dea gratuit prin patimile Sale, ceea ce orice alt dumnezeu mă forţează să obţin prin eforturile mele.
Un strop de viaţă #381
…în creştinism cerul se coboară şi Cristos vine în lumea aceasta să fie alături de noi, să sufere împreună cu noi. Avem parte de favorul divin doar pentru că Cristos simte durerea.
Cristos vine ca o arcă, ca un jgheab peste ape. Citim ştirile şi ne întrebăm: Dacă ar exista un Dumnezeu căruia Îi pasă cu adevărat de noi, El s-ar uita la lumea aceasta şi inima Lui S-ar frânge.
Dumnezeu Se uită însă la Cruce şi spune: Inima Mea s-a frânt.
Pe acea Cruce, soldaţii I-au străpuns coasta cu o suliţă şi I-au atins inima, plină de durere, şi din inima Lui frântă au ţâşnit apă şi sânge, un şuvoi al dragostei.
Inima lui Dumnezeu se frânge. Se frânge în două ca să ne permită să intrăm în arca dragostei Sale.
Fiecare potop de stres este o invitaţie de a urca în arca Mântuitorului nostru.
Fiecare potop de probleme reface topografia sufletelor noastre – făcându-ne mai buni sau mai înverşunaţi.
Fiecare problemă este un potop, şi noi putem fie să ne ridicăm, fie să ne afundăm. Dar faptul că suntem în arca lui Cristos ne permite întotdeauna să ne ridicăm.
Harul are şi el şuvoaiele sale…
Harul coboară la noi pentru ca noi să ne putem ridica.
Ann Voskamp, Cel mai mare dar
„Calmul din mijlocul furtunii“ de Max Lucado
Pentru că a trecut ceva timp de când n-am mai prezentat o carte aici pe blog, cred că vă veţi bucura de prezentarea cărţii de astăzi. Ea se numeşte Calmul din mijlocul furtunii şi este prima carte de Max Lucado pe care am citit-o. Este şi una dintre cele care mi-au plăcut cel mai mult dintre cele scrise de el, şi, ca de obicei când prezint o carte de-a lui, o să-l las mai mult pe el să vorbească.
Subtitlul cărţii este O zi din viaţa lui Isus, pentru că autorul prezintă a doua cea mai stresantă zi din viaţa lui Isus în afară de ziua răstignirii. O zi în care înainte ca dimineaţa să devină seară, El are motive să plângă, să fugă, să strige, să blesteme, să laude, să se îndoiască. Este ziua în care Mântuitorul află vestea morţii lui Ioan Botezătorul, ucenicii vin să-i dea raportul despre activitatea lor de când Isus i-a trimis „pe teren“, noroadele îl învăluie din toate părţile, are loc hrănirea miraculoasă a mulţimilor, iar seara se încheie cu o furtună pe mare, în timpul căreia Isus vine la ucenicii umblând pe ape. Continuă lectura „„Calmul din mijlocul furtunii“ de Max Lucado”
CARTEA E O VIAȚĂ 