Niciun om nu e cu totul smerit până ce nu înțelege că mântuirea lui nu depinde deloc de capacitățile, mijloacele, străduințele, voința și faptele sale, ci depinde în întregime de alegerea, voința și lucrarea Altuia, adică a lui Dumnezeu. Căci atât timp cât este convins că poate face chiar și cel mai mic lucru pentru mântuirea lui, el are o anumită încredere în sine și nu renunță cu totul la el însuși, ceea ce înseamnă că nu s-a smerit înaintea lui Dumnezeu, ci presupune că există – sau cel puțin speră și dorește să fie – un loc, un timp sau o faptă pe care o poate face și prin care poate ajunge, în cele din urmă, la mântuire. Dar când un om nu are nicio îndoială că totul depinde de voința lui Dumnezeu, atunci renunță cu totul la sine și nu are nicio pretenție, ci așteaptă ca Dumnezeu să lucreze; abia atunci se apropie de har și poate fi mântuit.

Martin Luther, citat în Moștenirea lui Luthereditată de R.C. Sproul

Reclame

Harul nu elimină suferința, ci elimină doar acea suferință egoistă și închisă în sine. Nu înmoaie durerea, ci o face să se reverse, fiindcă mântuirea sufletului nu e aceea de a nu mai suferi, ci de a suferi dincolo de sine.

Mihai Frățilă, Poate fi trimis Dumnezeu în exil?


Harul este echilibrul pe care îl aplicăm tuturor condițiilor și provocărilor care permit iubirii maritale să evolueze odată cu vârsta. Harul este semnul pozitiv care anulează toate semnele negative inerente oricărei relații. Harul este agentul rafinat al unei iubiri devotate, care altfel s-ar aplatiza. Harul este cel care face posibil legământul „până când moartea ne va despărți”. Harul înseamnă mult mai mult decât a te strădui mai bine. Se referă la Isus. El este Dumnezeul harului. El este izvorul harului. Nu poți să fii „plin de har” fără Autorul harului. Numai legătura inimii cu Mântuitorul ne poate oferi înclinația și puterea de a respinge sistemele noastre defecte, care funcționează împotriva relațiilor sănătoase. Dacă El joacă permanent rolul central, pentru care a murit pe cruce, atunci căsnicia plină de har începe cu adevărat să aibă sens și să funcționeze.

Tim Kimmel, Căsnicia plină de har


Și Sara a zis: Dumnezeu m-a făcut să râd; toți cei ce vor auzi, vor râde împreună cu mine” (Geneza 21:)

În presiunea unei lumi întunecate, râsul vine la Sara, precum și la cei care suferă și sunt apăsați, ca o alinare și ca o amintire a faptului că pentru cei care cred în Dumnezeu durerea nu are ultimul cuvânt. Isus are ultimul cuvânt și noi ne bucurăm și ne bucurăm, deoarece harul este acum oxigenul pe care-l respirăm.

Ann Voskamp, Cel mai mare dar


Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.

Filipeni 2:3-4

Argumentul lui Pavel de ce nu trebuie să privim prin Lentila Eului este că nici Isus nu a făcut-o – cu toate că El avea, de fapt, dreptul să o facă. Singura persoană din întregul univers care este îndreptățită să se centreze pe sine este Dumnezeu. Numai El, cu sfințenia Sa, desăvârșirea Lui fără pată și puterea Sa nemărginită merită toată lauda oamenilor.

Însă Isus nu a crezut de cuviință că privilegiile divinității Lui sunt un lucru de care trebuie să Se agațe cu orice preț. De ce? Fiindcă a văzut o nevoie uriașă în omenire, pe care numai El o putea împlini, dacă dădea la o parte privilegiile Lui divine și dacă Se smerea pentru o vreme la nivelul omenirii, cu scopul de a suferi și muri pentru păcatele noastre.

Tot ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi să facem pentru ceilalți, este ce a fost El mai întâi gata să facă pentru noi.

Tim Kimmel, Căsnicia plină de har