Etichetă: mântuire

Un strop de viaţă #117


Nu orice cale duce la Dumnezeu. Isus a trasat o cale unică, pe care nu există mântuire prin efort propriu. El a creat un pasaj unic, neîntinat prin eforturi umane. Cristos a venit nu pentru cel puternic, ci pentru cel slab; nu pentru cel neprihănit, ci pentru cel păcătos. Noi intrăm pe calea Lui când ne mărturisim nevoia, nu când ne isprăvim faptele. El ne oferă o invitaţie unică, invitaţie ce implică faptul că El lucrează şi noi ne ne încredem, El moare şi noi trăim, El ne cheamă şi noi credem. Iar cei care o fac, cei care cred în El, nu vor pieri, ci vor avea viaţă veşnică.

Max Lucado, 3:16 Numerele speranţei

„Dumnezeu e Evanghelia“ de John Piper


Când a fost ultima dată când ai primit o veste bună? Dacă nu ai mai primit demult una, îţi vom da noi o veste bună. O Evanghelie. Dar nu orice Evanghelie, ci Evanghelia lui Isus Hristos, Evanghelia lui Dumnezeu. Dumnezeu este Evanghelia, susţine John Piper în cartea sa cu acelaşi titlu în care ne îndeamnă să medităm asupra dragostei lui Dumnezeu care S-a dăruit pe Sine.

Iată cum explică John Piper titlul cărţii, Dumnezeu este Evanghelia: Când spun că Dumnezeu este Evanghelia, vreau să spun că binele cel mai mare, cel mai bun, suprem şi decisiv al Evangheliei, fără de care niciun alt dar nu ar fi bun, este gloria lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos revelată spre satisfacţia noastră veşnică.
 Continuă lectura „„Dumnezeu e Evanghelia“ de John Piper”

Un strop de viaţă #100


Creştinii aflaţi în întunericul depresiei pot să se întrebe cu disperare: „Cum pot să ştiu că sunt cu adevărat un copil al lui Dumnezeu?” De obicei ei nu pun această întrebare pentru a li se aminti faptul că suntem mântuiţi prin har, prin credinţă. Ei ştiu acest lucru. Se întreabă cum pot să ştie dacă credinţa lor este reală. Dumnezeu trebuie să ne călăuzească atunci când alegem modul în care răspundem, iar cunoaşterea persoanei ne va ajuta să ştim ce să spunem.

S-ar putea ca primul şi cel mai bun lucru pe care îl putem spune să fie: „Te iubesc şi nu te voi părăsi”. În aceste cuvinte se poate ca cineva să simtă prezenţa susţinătoare a lui Dumnezeu, pe care s-ar putea să nu o simtă în niciun alt mod. Sau, în al doilea rând, am putea spune: „Nu mai privi la credinţa ta şi îndreaptă-ţi atenţia spre Hristos. Credinţa ne este susţinută când privim la Hristos, cel răstignit şi înviat, nu când ne luăm ochii de la Hristos pentru a ne examina credinţa. Dă-mi voie să te ajut să priveşti la Hristos.” În mod paradoxal, dacă vrem să experimentăm bucuria credinţei, nu trebuie să ne concentrăm mult asupra ei. Trebuie să ne concentrăm asupra măreţiei Mântuitorului nostru.

John Piper, Când nu-L doresc pe Dumnezeu

Un strop de viaţă #84


Isus spune că împărăţia Tatălui Său nu este o colonie pentru cei autoîndreptăţiţi, şi nici pentru cei care pretind că deţin un secret de stat pentru mântuire. Împărăţa nu este o suburbie exclusivistă, bine pusă la punct, cu reguli snoabe pentru cei care pot locui acolo. Nu, împărăţia este pentru o categorie mult mai largă şi mai simplă de oameni care înţeleg că sunt păcătoşi pentru că au cunoscut deriva şi durerea eşecului moral.

Brennan Manning, Evanghelia vagabonzilor

Un strop de viaţă #81


Nu-L vom cunoaşte pe Hristos în deplinătatea maiestăţii Sale până nu-L vom cunoaşte ca fiind triumfător printre naţiunile lumii. Nimic nu lărgeşte atât de mult viziunea noastră despre harul triumfător al lui Dumnezeu ca orizontul lucrării Sale de mântuire în cursul istoriei.

John Piper, Nu-ţi irosi viaţa