În ziua de după Miercurea Cenuşii, Oamenii Crucii se pocăiesc de o dragoste şi de o viaţă care îi fac să facă mai puţin decât să-şi iubească duşmanii şi să se roage pentru cei care îi persecută.

Noi, Oamenii Crucii ne pocăim pentru faptul că nu ne iubim vecinii de alături zilnic, necurmat, în mod extravagant, deşi continuăm să spunem că vrem să schimbăm lumea şi ne pocăim de ură, evitare şi teama de suferinţă, deşi spunem că vrem să fim găsiţi vrednici de a suferi pentru crucea lui Hristos.

Oamenii Crucii se pocăiesc pentru faptul că îşi iubesc mai mult agendele – în loc să-şi întrerupă programele pentru că-L iubesc mai mult pe Isus.

Iartă-ne pentru lipsa noastră de rugăciune, pentru că la însăşi rădăcina lipsei noastre de creştere este aproape întotdeauna o lipsă de rugăciune.

Ne pocăim, Doamne, pentru faptul că te iubim atât de puţin pentru că ne iubim pe noi prea mult.

Ann Voskamp, „when you want to take back Lent & a broken world & your breaking heart: A Free 40 Day Lent Devotional Journey”