Cum să creștem copii recunoscători (partea a II-a) – De ce nu trebuie să le oferim totul și raportarea la tehnologie


Acesta este al doilea articol din seria Cum să creștem copii recunoscători, o prezentare a cărții Raising Grateful Kids in An Entitled World de Kristen Welch. Citiți prima parte aici.7 moduri în care noi, ca părinți, pierdem trenul Continuă lectura „Cum să creștem copii recunoscători (partea a II-a) – De ce nu trebuie să le oferim totul și raportarea la tehnologie”

Un strop de viață pentru mame #17


Ne vedem pe noi înșine în copiii noștri mai bine decât în orice oglindă.

Nu știam că sunt egoistă până nu am avut copii. Nu știam că sunt furioasă.

Cred că Dumnezeu ne iubește prea mult ca să ne lase să ne zbatem în universurile noastre egocentrice, așa că El trimite în casele noastre aceste mici reflexii ale noastre cu eficiența unui cutremur. Pereții și pământul își schimbă locul, forțându-ne să ne reorganizăm somnul, interesele, cărțile, ieșirile romantice, obiceiurile la baie, dragostea noastră pentru mâncarea caldă, păturile, planurile noastre de vacanță, alegerile noastre de petrecere a timpului liber, interesele noastre, trupurile noastre, răbdarea noastră și controlul asupra sănătății noastre mentale în tipare noi de nerecunoscut.

Surprised by Motherhood de Lisa-Jo Baker

Un strop de viață #889


Dacă mă tot plâng că nu-mi ajunge pâinea, dau dovadă că sunt mai mult ori mai puțin rob pântecului. Dacă însă mă preocupă și mă frământă problema pâinii aproapelui meu și mă îngrijorez că nu-i este îndeajuns, pâinea încetează a fi „problemă materială și trupească” și devine o datorie spirituală. Pâinea mea e o chestiune fiziologică, pâinea celuilalt e pentru mine o datorie spirituală și o îngrijorare perfect legitimă. Astfel, întocmai și mânia. A mea – egoistă, sălbatică, avându-mă în vedere numai pe mine, pricinuită doar de considerente proprii eului meu imperialist și trufaș de iritabilitate, irascibilitate, nervozitate – e un păcat urât. A mea, iscată de erupțiile prostiei și răutății în juru-mi, de suferința nemeritată a fratelui meu, de nedreptatea ce i se face, de formalismul deșănțat, de minciuna nerușinată, de disprețul pentru om, discriminări, înșelăciune, asuprirea celor lipsiți de apărare, batjocorirea celui slab și alte asememenea lor, nu mai este un păcat, ci o virtute – o datorie chiar.

N. Steinhardt, Dăruind vei dobândi

Un strop de viață #686


Iartă-ne pentru lipsa de rugăciune, pentru că la rădăcina lipsei noastre de creștere se află aproape întotdeauna lipsa de rugăciune.
Iartă-ne că ne interesează mai mult paparazzi, filmele și vedetele și revistele de scandal decât să ne rugăm pentru Biserica persecutată.
Iartă-ne pentru planurile noastre elaborate pentru biserici, în loc să avem planuri de a iubi într-un mod elaborat ca biserică.
Ne pocăim, Doamne, că te iubim așa de puțin pentru că ne iubim pe noi înșine prea mult.

Ann Voskamp, because sometimes you want to take back Lent & a broken world & your breaking heart: A Free 40 Day Lent Devotional Journey

Un strop de viață #683


Lentila Eului jignește însăși natura inimii lui Dumnezeu. Aceasta încearcă să se justifice spunând: „Tu nu înțelegi. Eu am fost abuzat, maltratat și înșelat de oameni care ar fi trebuit să se poarte altfel. Nu este cinstit cum m-a tratat viața, așa că sunt îndreptățit să fiu egocentric.” Iar Dumnezeu răspunde: „Serios? Ai fost abuzat, maltratat și înșelat de oameni care ar fi trebuit să se poarte altfel? Bine ai venit în lumea Mea!” Și cu toate acestea, Dumnezeu, prin harul Său, alege să Se focalizeze pe nevoile și interesele noastre, indiferent cât de mult Îl costă pe El.

Tim Kimmel, Căsnicia plină de har