Dacă mă tot plâng că nu-mi ajunge pâinea, dau dovadă că sunt mai mult ori mai puțin rob pântecului. Dacă însă mă preocupă și mă frământă problema pâinii aproapelui meu și mă îngrijorez că nu-i este îndeajuns, pâinea încetează a fi „problemă materială și trupească” și devine o datorie spirituală. Pâinea mea e o chestiune fiziologică, pâinea celuilalt e pentru mine o datorie spirituală și o îngrijorare perfect legitimă. Astfel, întocmai și mânia. A mea – egoistă, sălbatică, avându-mă în vedere numai pe mine, pricinuită doar de considerente proprii eului meu imperialist și trufaș de iritabilitate, irascibilitate, nervozitate – e un păcat urât. A mea, iscată de erupțiile prostiei și răutății în juru-mi, de suferința nemeritată a fratelui meu, de nedreptatea ce i se face, de formalismul deșănțat, de minciuna nerușinată, de disprețul pentru om, discriminări, înșelăciune, asuprirea celor lipsiți de apărare, batjocorirea celui slab și alte asememenea lor, nu mai este un păcat, ci o virtute – o datorie chiar.

N. Steinhardt, Dăruind vei dobândi


Iartă-ne pentru lipsa de rugăciune, pentru că la rădăcina lipsei noastre de creștere se află aproape întotdeauna lipsa de rugăciune.
Iartă-ne că ne interesează mai mult paparazzi, filmele și vedetele și revistele de scandal decât să ne rugăm pentru Biserica persecutată.
Iartă-ne pentru planurile noastre elaborate pentru biserici, în loc să avem planuri de a iubi într-un mod elaborat ca biserică.
Ne pocăim, Doamne, că te iubim așa de puțin pentru că ne iubim pe noi înșine prea mult.

Ann Voskamp, because sometimes you want to take back Lent & a broken world & your breaking heart: A Free 40 Day Lent Devotional Journey


Lentila Eului jignește însăși natura inimii lui Dumnezeu. Aceasta încearcă să se justifice spunând: „Tu nu înțelegi. Eu am fost abuzat, maltratat și înșelat de oameni care ar fi trebuit să se poarte altfel. Nu este cinstit cum m-a tratat viața, așa că sunt îndreptățit să fiu egocentric.” Iar Dumnezeu răspunde: „Serios? Ai fost abuzat, maltratat și înșelat de oameni care ar fi trebuit să se poarte altfel? Bine ai venit în lumea Mea!” Și cu toate acestea, Dumnezeu, prin harul Său, alege să Se focalizeze pe nevoile și interesele noastre, indiferent cât de mult Îl costă pe El.

Tim Kimmel, Căsnicia plină de har


Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.

Filipeni 2:3-4

Argumentul lui Pavel de ce nu trebuie să privim prin Lentila Eului este că nici Isus nu a făcut-o – cu toate că El avea, de fapt, dreptul să o facă. Singura persoană din întregul univers care este îndreptățită să se centreze pe sine este Dumnezeu. Numai El, cu sfințenia Sa, desăvârșirea Lui fără pată și puterea Sa nemărginită merită toată lauda oamenilor.

Însă Isus nu a crezut de cuviință că privilegiile divinității Lui sunt un lucru de care trebuie să Se agațe cu orice preț. De ce? Fiindcă a văzut o nevoie uriașă în omenire, pe care numai El o putea împlini, dacă dădea la o parte privilegiile Lui divine și dacă Se smerea pentru o vreme la nivelul omenirii, cu scopul de a suferi și muri pentru păcatele noastre.

Tot ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi să facem pentru ceilalți, este ce a fost El mai întâi gata să facă pentru noi.

Tim Kimmel, Căsnicia plină de har


Smerenia îi place lui Dumnezeu, oriunde se găsește ea, iar omul smerit Îl va avea drept ajutor și prieten pe Dumnezeu, întotdeauna. Numai cei smeriți sunt complet sănătoși la minte, căci eu sunt singurii care își văd clar propira dimensiune și propriile limitări. Egoiștii văd lucrurile neclar, disproporționat. Pe ei înșiși se văd mari, iar Dumnezeu este, prin urmare, mic. Aceasta e un fel de nebunie morală. Smerenia este o întoarcere la sănătatea mintală, precum i s-a întâmplat lui Nebucadnețar. Omul smerit evaluează totul corect și acesta îl face o persoană înțeleaptă și un filozof.

A.W. Tozer, Lumea: teren de joacă sau câmp de luptă