Chiar dacă temeliile lumii se prăbușesc, tot Îl avem pe Dumnezeu, iar în El avem tot ce este esențial pentru ființele noastre răscumpărate, pentru totdeauna. Îl avem pe Hristos, care a murit pentru noi și care acum stă la dreapta Măririi în ceruri, mijlocind în permanență și cu putere pentru noi. Avem Scriptura, care nu dă greș niciodată. Avem Duhul Sfânt care ne e Călăuză și Mângâietor. Avem rugăciunea și avem credința, iar acestea aduc raiul pe pământ și prefac apele amare ale Marei în ape dulci. Și dacă aici, jos, se întâmplă tot ce poate fi mai rău, avem casa Tatălui nostru și primirea pe care ne-o va face El.

A.W. Tozer, Lumea: teren de joacă sau câmp de luptă

Pe drumul crucii #8


Pe drumul crucii (ziua 8) – Trăind cu pâinea Lui

Luca 4:1-13 (NTR)

Plin de Duhul Sfânt, Isus S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustie, fiind ispitit de diavol timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârșitul lor a flămânzit.
Diavolul I-a zis: – Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește acestei pietre să devină pâine!
Însă Isus i-a răspuns: – Este scris: „Omul nu trăiește numai cu pâine, (ci cu orice cuvânt de la Dumnezeu!)
Atunci diavolul L-a dus sus, într-un loc înalt, și I-a arătat într-o clipă toate regatele lumii.
Apoi I-a zis: – Ție Îți voi da autoritatea tuturor acestora și gloria lor, căci mie mi-a fost dată, iar eu o dau cui vreau. Deci, dacă te închini înaintea mea, toată va fi a Ta!
Isus i-a răspuns: – Este scris: „Domnului, Dumnezeul tău, să I te închini și numai Lui să-I slujești!“
Apoi L-a dus la Ierusalim, L-a pus să stea pe streașina Templului și I-a zis: – Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici, căci este scris: „El va da porunci îngerilor Săi cu privire la Tine, ca să Te păzească!“ și „Ei Te vor purta pe brațele lor, ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră!“
Isus i-a răspuns: – S-a zis: „Să nu-L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“
După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El până la o vreme anume.

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Tată, El a flămânzit şi a mâncat. Din pâinea Cuvântului Tău. Fă-ne şi pe noi să facem la fel. El a fost momit cu strălucirea acestei lumi şi S-a închinat. Ţie şi numai Ţie. Ajută-ne şi pe noi să facem la fel.

A fost provocat cu Scriptura. Dar El cunoştea toată Scriptura. Ajută-ne şi pe noi să facem la fel.

El a fost ispitit. Şi a biruit. Ajută-ne şi pe noi să facem la fel. Astăzi ajută-ne să rămânem în El.

Trăieşte Cuvântul: Astăzi, posteşte. Flămânzeşte numai după Dumnezeu. În loc să mănânci, închină-te, lasă Cuvântul Lui să locuiască în tine din belşug, umplându-te. Pentru că el este viaţa ta.

Ann Voskamp


Sunt hotărât ca, atunci când voi simţi durere, să mă gândesc la durerile martirilor şi ale iadului.

Sunt hotărât să studiez Scripturile în mod constant şi frecvent, astfel încât să observ mereu o creştere în cunoaşterea lor.

Sunt hotărât ca, după necazuri, să mă cercetez ca să văd cu ce sunt mai bun în urma lor, să văd ce bine am obţinut prin ele şi ce aş fi putut obţine prin ele.

Să fie o măsură de bunăvoinţă în tot ceea ce spun (17 august 1723).

Jonathan Edwards, Hotărâri în Hotărâri şi Sfaturi pentru cei convertiţi de curând


Pentru Hristos, a împlini Scriptura înseamnă a suferi şi a fi tăgăduit. Chiar şi în suferinţă, Isus putea fi onorat ca Hristos. Suferinţa ar fi putut stârni admiraţie sau milă. De aceea, suferinţa Lui a fost una lipsită de onoare.

După cum Hristos este Hristosul care suferă şi este tăgăduit, tot aşa şi ucenicul este ucenic dacă suferă şi este tăgăduit.

Dietrich Bonhoeffer, Costul uceniciei