„O singură credință – consensul evanghelic” de J.I. Packer și Thomas C. Oden

Evanghelicii se impart în diviziuni tot mai mici, așa cum se tem unii? Sau există indicii clare ale unității în cadrul mișcării evanghelice?

Teologii renumiți, J.I. Packer și Thomas C. Oden susțin că există un consens teologic semnificativ care ține bisericile laolaltă.

În cartea O singură credință – consensul evanghelic acești doi teologi de renume prezintă o serie de extrase din mărturisirile de credință evanghelice publicate după 1950 și până în anul 2000, care au fost selectate și aranjate într-o ordine tematică, pentru a evidenția doctrinele comune ale creștinilor evanghelici.

J.I. Packer (care a încetat din viață chiar anul acesta) a fost profesor de teologie la Regent College, Vancouver, Canada și autor al cărților Să-L cunoaștem pe Dumnezeu și Să cunoaștem creștinismul.

Thomas C. Oden, care s-a stins din viață în 2016, a fost titularul catedrei de teologie de la Theological School, Drew University, Madison, New Jersey, și editor general al Ancient Christian Commentary on Scripture.

În introducerea cărții O singură credință autorii explică modul în care au selectat materialul acesteia, care întruchipează o interpretare comună a Bibliei, o înțelegere comună a Evangheliei și o perspectivă comună asupra Bisericii și asupra misiunii ei, iar atunci când ocazional diferă una de cealaltă în detaliu, acest lucru se întâmplă doar în acest cadru general al acordului.

Niciuna din declarațiile pe care le vom cita nu au reprezentat munca unui singur individ, țin ei să sublinieze. Iar multe dintre declarațiile pe care le vom aborda au asigurat deja consimțământul unui mare număr de evanghelici, ceea ce le conferă statut de consens într-un sens mai larg.

Scopul evanghelic a fost dintotdeauna, și este încă, acela de a realiza o întoarcere la creștinismul apostolic zugrăvit de Noul Testament, iar evanghelicii nu trebuie să piardă vreodată din vedere această preocupare majoră, ne reamintesc Packer și Oden în introducerea cărții.

Această colecție adună texte din două ramuri înrudite, dar distincte, ale istoriei evanghelice moderne: aripa calvinistă, luterană și baptistă a Reformei care se distinge ca tonalitate și accent în câteva moduri de aripa arminiană, wesleană, a sfințeniei, charismatică și penticostală. Primul grup a scris extrem de multe documente de tip confesional, iar ultimul a scris un număr rezonabil. Scopul nostru nu este acela de a favoriza un grup în fața celuilalt, ci de a urmări ambele cursuri revărsându-se în învățătura evanghelică contemporană răspândită în lume și de a pune în valoare limbajul și punctele care demonstrează mai degrabă o convergență decât o divergență.

Care este scopul pentru care Packer și Oden au alcătuit această carte? Scopul vizat de noi în elaborarea acestei lucrări, spun ei, este mai mult decât informativ; mai mult de atât, este devoțional, catehetic, sistematic și etic. Într-un cuvânt, scopul ei este acela de a edifica: de a-i ajuta deci pe cititorii noștri să ajungă la o înțelegere mai profundă a adevărului creștin, la o părtășie mai bogată cu Dumnezeu pe baza acestuia și la o mai mare supunere față de cerințele acestui adevăr în viața de zi cu zi. Astfel, oricine caută un studiu coeziv simplu al învățăturilor biblice fundamentale, sistematizate în folosul Bisericii, au în lucrarea de față un exemplu, declară autorii.

Înainte de a vedea câteva dintre componentele acestui consens evanghelic, poate că vă întrebați ce se înțelege prin evanghelic?

Potrivit definiției noastre, scriu Packer și Oden, creștinii evanghelici sunt cei care citesc Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu adresat fiecăruia dintre ei în momentul de față și care experimentează o încredere personală și o dragoste pentru Isus Cristos ca singurul Domn și Mântuitor al întregii lumi. Aceștia sunt oameni care se văd pe ei înșiși drept păcătoși mântuiți prin har, prin credință, pentru slavă, care practică o ascultare loială față de Dumnezeu și care sunt activi atât în comuniunea plină de recunoștință și de speranță cu Dumnezeul triunic, prin rugăciune, cât și în iubirea aproapelui, alături de angajamentul energic de a face discipoli conform Marii Trimiteri.

Așa cum am spus, Packer și Oden prezintă fragmente din mărturisiri de credință ale mișcărilor evanghelice din lumea întreagă sau ale instituțiilor evanghelice cu o semnificație mondială sau crezuri evanghelice care cuprind sau exprimă consensul credincioșilor evanghelici. Mărturisirile de credință denominaționale, oricât de puternice ar fi în ce privește evanghelismul, au fost excluse cu câteva excepții, având în vedere că ne străduim să demonstrăm un consens evanghelic transdenominațional, specifică autorii.

O mărturisire consensuală importantă, citată foarte mult în această carte, și redată integral într-una dintre anexe, care exprimă o convingere evanghelică larg acceptată în lumea anglofonă, este Evanghelia lui Isus Cristos: o celebrare evanghelică, elaborată în 1999.

Alte mărturisiri de credință prezentate în paginile acestei cărți au fost elaborate de organisme precum World Evangelical Alliance, InterVarsity Christian Fellowship, Christianity Today și World Vision.

De asemenea, cităm diferite fundamente doctrinare ale unor școli teologice internaționale și transdenominaționale precum Fuller, Trinity, Gordon-Conwell, Asbury și Tyndale în America de Nord, Japan Bible Seminary, China Graduate School of Theology, London Bible College și Faculté Libre de Théologie Évangélique din Franța.

Ordinea temelor abordate în lucrarea O singură credință – consensul evanghelic, testată din punct de vedere istoric este următoarea: Scriptura, Dumnezeu, omul, Isus Cristos, viața, moartea, învierea și revenirea Sa, justificarea prin har, prin credință, viața în sfințenie, Biserica și viitorul.

Așadar, în continuare, vă voi reda câteva astfel de fragmente în care sunt declarate doctrinele comune ale creștinilor evanghelici.

În ceea ce privește Vestea Bună, Evanghelia, noi afirmăm că ea este în primul rând Evanghelia lui Dumnezeu. Dumnezeu este autorul ei și o descoperă oamenilor în și prin Cuvântul Său. Autoritatea și adevărul Evangheliei sunt bazate exclusiv pe persoana Sa.

Negăm faptul că adevărul și autoritatea Evangheliei sunt rezultatul intuiției sau al vreunei invenții umane. Negăm, de asemenea, că adevărul sau autoritatea Evangheliei se bazează pe autoritatea unei anumite biserici sau instituții omenești. (Evanghelia lui Isus Cristos)

Făcând invitația Evangheliei, nu avem libertatea de a ascunde prețul uceniciei. Isus încă îi cheamă pe toți aceia care vor să Îl urmeze să se lepede de sine, să își ia crucea și să se identifice cu noua Sa comunitate. Rezultatele evanghelizării includ ascultarea de Cristos, integrarea în Biserica Sa și slujirea cu responsabilitate în lume. (Legământul de la Lausanne, 1974)

În ceea ce privește Biblia, creștinii evanghelici consideră că ea este mărturia lui Dumnezeu despre Sine. Dumnezeu, care este Însuși Adevărul și rostește doar adevărul, a inspirat Sfânta Scriptură pentru a Se revela pe Sine omenirii prin Isus Cristos drept Creator și Domn, Răscumpărător și Judecător. (Declarația de la Chicago privind ineranța Bibliei, 1978)

Biblia este Cuvântul scris al lui Dumnezeu, inspirat în mod unic și deplin. Este în întregime Cuvântul lui Dumnezeu, furnizat de oameni inspirați de Dumnezeu. Inițiativa divină, activitatea și supravegherea procesului de inspirație conferă ineranță documentelor originale. Prin providența supranaturală a lui Dumnezeu, cele 66 de cărți ale canonului Vechiului Testament și ale Noului Testament au fost conservate cu o asemenea integritate încât, practic, traducerile noastre se bazeazaă în prezent pe echivalente veritabile ale manuscriselor Scripturii. Pentru noi, reprezintă voia lui Dumnezeu în formă scrisă, iar cuvintele Scripturii reprezintă astăzi pentru noi Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia este autoritatea noastră finală și suficientă pentru credință și pentru practică. (OMS International)

Următoarea doctrină prezentată de J.I. Packer și Thomas C. Oden este doctrina despre Dumnezeul Triunic.

Noi afirmăm credința noastră în singurul Dumnezeu veșnic, Creator și Domn al lumii, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, care domnește peste toate lucrurile după scopul voii Sale. (Legământul de la Lausanne, 1974)

De asemenea, Dumnezeu este suveran în creație, în revelație, în mântuire și în judecata finală. (Universities and Colleges Christian Fellowship (UCCF – Regatul Unit)) El există etern în trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt care sunt de aceeași esență și egali în putere și în slavă. (Christianity Today International)

Capitolul 3 abordează subiectul vieții umane subordonate lui Dumnezeu, și anume, creația căzută în păcat.

Noi credem că ființele umane sunt create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu ca bărbat și femeie, având demnitate. Toți oamenii sunt chemați să Îl slăvească pe Dumnezeu, să trăiască în relație cu Dumnezeu și unii cu alții și să fie ispravnici ai creației. De asemenea, credem că primii noștri părinți, prin neascultarea lor de Dumnezeu, au păcătuit și, ca atare, au atras moartea fizică și separarea spirituală de Dumnezeu, aducând păcatul, vina, depravarea și mizeria peste întreaga omenire. (Tyndale University College & Seminary)

De aceea, a fost nevoie de jertfa ispășitoare a Domnului Isus Hristos, despre care avem o sinteză în următorul capitol al cărții.

Canonul Noului Testament susține, iar crezurile și confesiunile creștine istorice atestă că: Isus Hristos a fost și este a doua Persoană a Trinității, întrupat acum și pentru totdeauna. S-a născut din fecioară, a trăit o viață în sfințenie desăvârșită, a murit pe cruce ca jertfa substituitoare pentru păcatele noastre, a fost înviat din morți în trup, S-a înălțat la cer, domnește acum peste univers și Se va întoarce personal pentru judecată și pentru reînnoirea tuturor lucrurilor. Ca Dumnezeu-om, odată răstignit, acum întronat, El este Domnul și Mântuitorul care, în dragoste, împlinește față de noi lucrarea de mijlocire în trei ipostaze: profet, preot și rege. Titlul Său, „Cristos”, Îl proclamă ca Robul uns al lui Dumnezeu care împlinește toate speranțele mesianice ale canonului Vechiului Testament. (Declarația de la Amsterdam, 2000)

Următorul capitol al cărții este dedicat doctrinei justificării. Aceasta este actul de judecată prin har al lui Dumnezeu, prin care păcătosul este achitat pe deplin. Dumnezeu acordă iertare deplină pentru orice vină, eliberare de sub pedeapsa păcatelor comise și acceptare ca neprihănit nu pe baza meritelor sau eforturilor păcătosului, ci pe baza ispășirii lui Isus Cristos și a credinței păcătosului. (OMS International)

În continuare, urmează un capitol dedicat Duhului Sfânt. Acesta este Dumnezeu prezent și activ în lume. Duhul Sfânt a fost dat Bisericii pe deplin în Ziua Cincizecimii. Prin Duhul Sfânt, Cristos locuiește în Biserica Sa, este proclamată Evanghelia și este manifestată Împărăția lui Dumnezeu în lume. (Asbury Theological Seminary)

Duhul Sfânt este cea de-a treia persoană a Divinității triunice. El este de aceeași esență cu Tatăl și cu Fiul de la care a purces și este coegal cu Aceștia în eternitate, în har și în putere. (OMS International)

În ceea ce privește Biserica, credem că ea este poporul lui Dumnezeu, Trupul lui Cristos și o părtășie în Duhul a tuturor celor mântuiți prin harul lui Dumnezeu. De asemenea, credem că această unică, sfântă, catolică și apostolică Biserică se exprimă într-un trup local de credincioși și cuprinde și transcende diferitele expresii locale, denominaționale și transdenominaționale ale vieții comunității credincioase. Biserica este chemată și trimisă în lume de Tatăl triunic pentru a vesti și demonstra Vestea Bună a lui Isus Cristos prin puterea Duhului Sfânt. (Tyndale University College & Seminary)

Noi credem în preoția tuturor credincioșilor care, împreună, constituie Biserica universală, Trupul lui Cristos, al cărui Cap este El și care, prin porunca Sa, este chemată să se închine și să-I slujească lui Dumnezeu în lume, să vestească și să apere adevărul Său în lume, să facă dovada caracterului Său și să demonstreze realitatea Împărăției Sale prin Biserica locală și prin stilurile de viață individuale. (Facultatea Teologică Evanghelică-Belgia)

Toți cei care se pocăiesc și cred în Cristos ca Mântuitorul și Domnul nostru trebuie să fie botezați. Astfel ei declară înaintea lumii că au murit împreună cu Cristos și că au fost înviați împreună cu El pentru a umbla într-o viață nouă. (International Pentecostal Church of Christ)

Cina Domnului, având ca elemente pâinea și rodul viței, este expresia asumării simbolice a naturii divine a lui Isus Cristos; un act comemorativ al suferințelor și al morții Sale și o profeție a cele de-a Doua Veniri a lui Cristos; de asemenea, este pretinsă tuturor credincioșilor „până la venirea Lui!” (International Pentecostal Church of Christ)

În concluzie, există o singură Evanghelie deoarece există un singur Cristos care, datorită morții și învierii Sale, este El Însuși singura cale spre mântuire. În consecință respingem atât relativismul care privește toate religiile și spiritualitățile ca fiind abordări ale lui Dumnezeu la fel de valide, cât și sincretismul care încearcă să combine credința în Cristos cu alte credințe. (Manifestul de la Manila, 1989)

Noi credem în speranța binecuvântată că Isus Cristos va reveni curând pe acest pământ, în mod personal, vizibil și neașteptat, cu putere și slavă, pentru a-I aduna pe aleșii Săi, pentru a învia morții, pentru a judeca națiunile, pentru a-și desăvârși Împărăția. (Wheaton College)

Noi credem în victoria finală a lui Dumnezeu asupra lui Satana și asupra răului și în instaurarea Împărăției Sale desăvârșite într-un cer nou și un pământ nou. (Asbury Theological Seminary)

În finalul cărții, în câteva anexe găsiți textul integral al Legământului de la Lausanne, 1974, al Evangheliei lui Isus Cristos, o celebrare evanghelică, 1999 și al Declarației de la Amsterdam, 2000, o cartă a evanghelismului în secolul al 21-lea.

Cartea O singură credință – consensul evanghelic de J.I. Packer și Thomas C. Oden este cartea perfectă pentru cineva care vrea să cunoască doctrina creștină evanghelică elementară, expusă într-un mod clar și sistematic. Materialul comun consistent rezultat din acest demers arată că credincioșii creștini autentici de pretutindeni nu au motive să nu realizeze și să nu păstreze acea unitate pentru care S-a rugat Însuși Mântuitorul Isus Hristos. Este, de asemenea, așa cum spuneau autorii în introducere, o unealtă foarte utilă pentru cei care vor să devină creștini, pentru catehizare, dar și pentru cei care vor să afle ce cred evanghelicii și dacă și cât este de diferită de fapt doctrina lor de cea a bisericilor istorice.

Mai multe pasaje din carte găsiți pe blog sub titlul Consensul evanghelic și în episodul integral aici:

Găsiți cartea gratuit în format pdf aici.