Putem progresa mai mult din punct de vedere spiritual într-o singură clipă de liniște, rămași fără grai în copleșitoarea Prezență a lui Dumnezeu, decât în ani de zile de studiu și-atât. Atâta timp cât puterile minții noastre se află la cârmă, vălul naturii se află în permanență între noi și fața lui Dumnezeu. Doar atunci când mult-lăudata noastră înțelepciune este înfruntată și înfrântă printr-o întâlnire cu Omnisciența, lăsându-ne fără suflare, doar atunci ni se permite să cunoaștem cu adevărat. Când stăm întinși cu fața la pământ, lipsiți de cuvinte, sufletul primește o cunoaștere divină, ca o străfulgerare de lumină pe un film sensibil. Expunerea poate fi foarte scurtă, însă rezultatele sunt permanente.

A.W. Tozer, Lumea: teren de joacă sau câmp de luptă

Reclame

Ar fi, într-adevăr, o tragedie să ajungem în momentul în care să nu mai avem nimic altceva decât pe Dumnezeu și să descoperim că nu ne-am încrezut deloc în El pe parcursul călătoriei noastre pe pământ. Ar fi mai bine să-I cerem lui Dumnezeu să îndepărteze acum orice încredere falsă, să ne dezlipească inimile de toate ascunzătorile secrete și să aducă la loc deschis, unde putem descoperi singuri dacă ne încredem cu adevărat în El sau nu. Aceasta e o rezolvare dură a problemelor noastre, dar e una sigură. Tratamentele mai blânde pot fi prea slabe ca să-și facă efectul , iar timpul ni se duce rapid.

A.W. Tozer, Lumea: teren de joacă sau câmp de luptă


Chiar dacă temeliile lumii se prăbușesc, tot Îl avem pe Dumnezeu, iar în El avem tot ce este esențial pentru ființele noastre răscumpărate, pentru totdeauna. Îl avem pe Hristos, care a murit pentru noi și care acum stă la dreapta Măririi în ceruri, mijlocind în permanență și cu putere pentru noi. Avem Scriptura, care nu dă greș niciodată. Avem Duhul Sfânt care ne e Călăuză și Mângâietor. Avem rugăciunea și avem credința, iar acestea aduc raiul pe pământ și prefac apele amare ale Marei în ape dulci. Și dacă aici, jos, se întâmplă tot ce poate fi mai rău, avem casa Tatălui nostru și primirea pe care ne-o va face El.

A.W. Tozer, Lumea: teren de joacă sau câmp de luptă


Smerenia îi place lui Dumnezeu, oriunde se găsește ea, iar omul smerit Îl va avea drept ajutor și prieten pe Dumnezeu, întotdeauna. Numai cei smeriți sunt complet sănătoși la minte, căci eu sunt singurii care își văd clar propira dimensiune și propriile limitări. Egoiștii văd lucrurile neclar, disproporționat. Pe ei înșiși se văd mari, iar Dumnezeu este, prin urmare, mic. Aceasta e un fel de nebunie morală. Smerenia este o întoarcere la sănătatea mintală, precum i s-a întâmplat lui Nebucadnețar. Omul smerit evaluează totul corect și acesta îl face o persoană înțeleaptă și un filozof.

A.W. Tozer, Lumea: teren de joacă sau câmp de luptă