Cu riscul de a mă repeta, cred că și luna noiembrie a început de mult, dar a trecut foarte repede. Atât de repede, încât nu am găsit răgazul să citesc decât cărți pentru copii sub diverse forme: romane, cărți ilustrate și benzi desenate. În total 15 cărți, printre care s-a strecurat și un devoțional de Advent. Iată care au fost.
Continuă lectura „Ce am citit în noiembrie 2024”Etichetă: Scriptum
Ce am citit în iunie 2024
Deși luna iunie mi s-a părut lungă (parcă 1 iunie a fost de mult!), în mod paradoxal nu-mi dau seama când a trecut. Mă bucur însă că în ciuda unor așteptări destul de reținute în privința lecturii, am reușit totuși să parcurg 15 cărți, trei sferturi din ele fiind cărți pentru copii – de la volume ilustrate până la cărți pentru cititori începători. Li s-au adăugat însă și două romane, două cărți de non-ficțiune și o carte de parenting. Iată în continuare care au fost și cum mi s-au părut!
Continuă lectura „Ce am citit în iunie 2024”„O mie de daruri” de Ann Voskamp
Cel mai bun mod de a te pregăti pentru situațiile de criză este să fii pregătit să mulțumești.
Așa cum memoria musculară presupune să exersezi o mișcare atât de des până când trupul „își amintește” mișcarea, exersarea cu credincioșie a mulțumirii îți întărește mușchii recunoștinței, în așa fel încât sufletul tău ține minte ce să facă în situații de criză.
Cum e posibil acest lucru?
Aflăm astăzi deschizând împreună cartea O mie de daruri de Ann Voskamp.
Continuă lectura „„O mie de daruri” de Ann Voskamp”Ce am citit în martie 2024
Luna martie a trecut incredibil de repede, dar pot să spun că am reușit să termin tot e mi-am propus să termin de citit până la sfârșitul ei. Cred că luna aceasta am reușit să ating o diversitate rară în genurile cărților pe care le-am citit: fantasy, critică literară, povestiri, roman, alegorie, poezie, autobiografie și nonficțiune. În total, 9 cărți, pe care vă invit să le descoperiți în cele ce urmează.
Continuă lectura „Ce am citit în martie 2024”„Războiul vorbelor” de Paul David Tripp
„Nu știu de ce îmi pierd timpul vorbind. Nu pare să aibă vreun efect.”
„Nu mi-aș fi închipuit niciodată că va ajunge să-mi vorbească în felul acesta!”
„Da, mi-a cerut iertare, însă mi-e greu să uit cât de tare m-a jignit. Cuvintele lui au fost atât de tăioase.”
„Părea că suntem atât de apropiați, și acum abia dacă ne mai vorbim.”
Acestea și multe altele sunt afirmații care reflectă lupta pe care o ducem cu toții cu vorbirea. Cine ar putea spune că nu a fost niciodată rănit de vorbele cuiva? Cine nu a regretat niciodată ceva din ce a spus? Cine ar putea spune „Cuvintele mele sunt mereu adecvate situației și sunt întotdeauna rostite cu amabilitate”?
Continuă lectura „„Războiul vorbelor” de Paul David Tripp”
CARTEA E O VIAȚĂ 