moartea și învierea lui Hristos

„Ziua în care a început Revoluția” de N.T. Wright

Pe N.T. Wright – autor, teolog, cercetător și fost episcop în biserica anglicană – l-am mai descoperit și cu alte prilejuri prin cărțile Creștin pur și simplu, Cum a devenit Dumnezeu împărat, Tot ce merită Dumnezeu, Surprins de speranță și Dumnezeu și pandemia, o carte la fel de potrivită pentru perioada pandemiei, cât și pentru perioada poate chiar și mai tulbure prin care trecem acum.

Dacă ați citit deja cărțile menționate sau ați ascultat episoadele în care am vorbit despre ele, sunteți deja familiari cu modul oarecum inedit de a prezenta lucrurile, și cu tema predilectă a lui N.T. Wright – inaugurarea Împărăției lui Dumnezeu, precum în cer, așa și pe pământ. În Ziua în care a început Revoluția, N.T. Wright ne invită să încercăm să aflăm ce au înțeles primii urmași ai lui Isus din moartea Sa pe cruce și învierea Sa, înțelegere care nu poate fi disociată de povestea lui Israel ca întreg, continuată apoi în Evanghelii, în Faptele Apostolilor și epistole, observând toată această narațiune cu ochi proaspeți, fără a încerca să o încadrăm în vreo teorie sau schemă de-a noastră, fără exagerări sau accente puse disproporționat. Viața, lucrarea, moartea și învierea lui Isus au însemnătate în contextul istoriei Creației și al legământului lui Dumnezeu cu Avraam, cu poporul Israel și tot ce a decurs de aici.

Continuă lectura

Consensul evanghelic #32

După ce ne-a salvat de păcat, a treia zi, Cristos a înviat în trup din mormânt, biruitor asupra morții și asupra puterilor întunericului. S-a înălțat la cer unde, la dreapta lui Dumnezeu, mijlocește pentru poporul Său și domnește ca Domn asupra tuturor.

Fuller Theological Seminary: mărturisire de credință

Din O singură credință – consensul evanghelic de J.I. Packer și Thomas C. Oden

Un strop de viață #721

Moartea și Învierea Domnului ne invită să ne detașăm de felul de a judeca al acestei lumi, pentru care contează doar aparențele sau interesele. Întrucât confundăm deseori bunătatea creștină cu implicarea socială, ne sperie greutățile acestei vieți și veștile care pun accentul pe crizele globale, precum și cele legate de mediu. Ne zbuciumăm însă deoarece uităm că răul este de natură morală și își are rădăcina în păcat și în împietririle pe care aceasta le aduce cu sine. De aceea Biserica are misiunea de a vesti Împărăția Cerurilor și de a arăta prin viețile noastre până la sfârșit că renașterea depinde de retrezirea morală și de bunătate. Astfel Îl vom întâlni pe Isus, dacă ne vom deschide inima față de aproapele nostru, cu spirit de sacrificiu, înainte de a visa la orizonturi îndepărtate și la soluții lumești lipsite de realism sufletesc.

Mihai Fățilă, Poate fi trimis Dumnezeu în exil?

Un strop de viață #719

Dumnezeu S-a supus nedreptății noastre pentru a ne învia prin jertfa Sa de pe Cruce. Numai redescoperind valoarea sacrificiului lui Isus vom reuși să rodim speranța Învierii, fără pretenția de a cere lumii ostile un anume respect – cel al răbdării și al compasiunii – pe care am uitat să-l cerem mai întâi de la noi înșine. Să nu uităm că dragostea Mântuitorului domnește în suferință, triumfă în smerenie și se bucură în unitate!

Mihai Fățilă, Poate fi trimis Dumnezeu în exil?

Un strop de viață #717

Moartea și Învierea lui Hristos ne învață că Bunătatea nu se poate păstra fără lepădare de sine și fără jertfă. De fapt, doar cultura sacrificiului – renunțarea la iluziile lumii în favoarea voinței divine – Îl poate ține pe Dumnezeu în ecuația firii noastre omenești, făcându-ne să-I semănăm. Doar sacrificiul sfințește iubirea, doar cultura jertfei este adevărata cultură, Învierea fiind chezășia entuziasmului pe care-l are creștinul care nu se tulbură în fața morții, știind că, prin credință, învinge împreună cu Hristos.

Mihai Fățilă, Poate fi trimis Dumnezeu în exil?