Nu ne prefacem în fața copiilor ca să le demonstrăm cât suntem de buni față de ei, spunându-le că nu ne-am fi așteptat să vorbească sau să acționeze în felul în care o fac. Nu, ne purtăm cu ei cu milă și bunătate. Le suntem alături cu inimi pline de răbdare și sărbătorim fiecare mărturisire și fiecare decizie bună pe care o iau.
A fi părinte înseamnă a fi o unealtă a harului în viața copiilor tăi.
Un părinte care arată milă este un părinte care are o inimă plină de tandrețe. Îndurarea te ajută să nu iei eșecurile copiilor tăi ca pe ceva personal, ci să privești spre luptele lor plin de compasiune. Mila presupune să ai răbdare cu copiii tăi. Să fii la fel de prompt în a-i încuraja ca și în a-i mustra. Să îi diciplinezi cu bunătate și să-i mustri cu blândețe. Să fii milos înseamnă să nu le arăți iritarea și furia ta. Mila te ajută să nu îi condamni pe copiii tăi potopindu-i cu un torent de cuvinte dure. […] Mila înseamnă să le arăți copiilor tăi dragoste chiar și atunci când nu o merită. Mila înseamnă să faci la nesfârșit aceleași lucruri pentru copii tăi, fără să le reproșezi acest lucru. Să refuzi să îți motivezi copiii rușinându-i și amenințându-i.
Paul David Tripp, Pentru părinți: 14 principii biblice care îți pot schimba radical familia
Etichetă: milă
Cărți despre iubire
Fie că sunteți dintre cei care sărbătoresc Valentine’s Day, fie că sunteți dintre cei care o ignoră cu desăvârșire, credem că sunteți și voi de părere că mai multă iubire în această lume nu strică, așa că ne-am gândit să scotocim prin arhiva noastră și să vă aducem în atenție o paletă largă de cărți pe tema iubirii – în toate formele sale – în caz că vreți să faceți un cadou cu această ocazie sau vă interesează subiectul, dincolo de latura sa romantică.
Continuă lectura „Cărți despre iubire”Advent în Narnia #4 – Dl. Tumnus
Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfă!’ Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.
Matei 9:13
Domnul Tumnus se izbește de Lucy la felinar, având brațele pline de pachete învelite în hârtie. (Lucy se întreabă dacă a fost la cumpărături pentru Crăciun.) El scapă toate pachetele în zăpadă, surprins să vadă un om în Narnia. Lucy nu scapă niciun pachet, dar faunul nu seamănă cu nimeni altcineva pe care să-l fi văzut ea. Este pe jumătate sălbatic, cu două picioare de capră, două coarne și o coadă; și pe jumătate îmblânzit, cu piept de om, un fular roșu, o umbrelă, cu coada atârnată peste unul din brațe.
În ciuda salutului său blând și a aparenței sale docile, Tumnus încearcă să o răpească pe Lucy. După ce o servește cu ouă și pâine prăjită, el încearcă să o adoarmă cântându-i pentru a o putea preda Vrăjitoarei Albe. El este dărâmat, îi mărtuisește totul în lacrimi, dar îi explică faptul că trebuie să o trădeze.
Lucy este doar o fetiță, dar este mai dârză decât faunul și se menține pe poziții. În timp ce-i oferă cu bunătate propria batistă pentru a-și șterge multele lacrimi, ea insistă ca el să se răzgândească, să se pocăiască. Simțul său justițiar și bunătatea ei îl convertesc pe Tumnus; el își schimbă părerea și devine prietenul lui Lucy în loc de răpitorul ei, chiar dacă asta înseamnă să se pună pe sine într-un mare pericol.
Adventul este o perioadă de pocăință și Dl Tumnus este un model bun pentru noi. Precum Tumnus, oamenii sunt sălbatici și blânzi, temători și iubitori, păcătoși și sfinți. Precum Lucy, Dumnezeu ne cheamă să ne reglăm conturile, dar ne oferă și dragoste și milă.
(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)
Un strop de viață #783
Iertarea ne costă foarte scump. Oamenii care iartă trebuie să renunțe la dreptul lor de a răspunde cu aceeași monedă, un drept pe care e foarte greu să-l abandoneze. Ei trebuie să dea dovadă de milă când toate sentimentele lor rănite cer imperios pedeapsa. Nu că dorința de dreptate ar fi ceva rău. Omul poate și să ierte și să lupte pentru dreptate. Răul iertat e tot rău și trebuie pedepsit. Mila nu abrogă justiția, ci o transcende.
Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii
Un strop de viață #778
Adevărata abandonare însă, aceea prin care ne dăm pe noi înșine lui Dumnezeu, acceptând să depindem în totalitate de disponibilitatea Lui de a ni Se da pe Sine, nu cere decât milă. Într-o astfel de abandonare nu mai rămâne loc pentru control. Ea înseamnă în același timp și o renunțare la orice pretenție cu care am vrea să venim înaintea lui Dumnezeu, cerându-I să facă pentru noi un lucru sau altul. Singură suferința are puterea de a ne aduce în acest punct.
Larry Crabb, Vise năruite
CARTEA E O VIAȚĂ 