Adevărata abandonare însă, aceea prin care ne dăm pe noi înșine lui Dumnezeu, acceptând să depindem în totalitate de disponibilitatea Lui de a ni Se da pe Sine, nu cere decât milă. Într-o astfel de abandonare nu mai rămâne loc pentru control. Ea înseamnă în același timp și o renunțare la orice pretenție cu care am vrea să venim înaintea lui Dumnezeu, cerându-I să facă pentru noi un lucru sau altul. Singură suferința are puterea de a ne aduce în acest punct.

Larry Crabb, Vise năruite