Un strop de viaţă #522


Romani 8:31-39

Prin har, astăzi voi posti de la familiaritatea cu harul, pentru că asta mă face insensibil la minunăţia lui Dumnezeu. Astăzi mă voi minuna pentru că, datorită lui Hristos, speranţa răsare din locuri moarte, pietre imposibile pot fi date la o parte şi toate lucrurile triste sunt desfiinţate. Astăzi voi fi spulberat de harul acestui lucru: vestea bună este că noi nu trebuie să încercăm mai mult, ci ne putem încrede mai mult în Mântuitorul nostru care salvează în mod literal, vestea bună este că putem trăi periculos pentru că putem trăi în siguranţă în Hristos, vestea bună este că putem fi cei mai slabi – şi totuşi să fim cei mai iubiţi.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 40

Pe drumul crucii #3


Pe drumul crucii (ziua 3) – Darul salvării

Exod 12:21-30 (NTR):

Moise a convocat sfatul bătrânilor lui Israel și le-a zis: „Duceți-vă să vă alegeți miei pentru clanurile voastre și înjunghiați mielul de Paște. Luați un mănunchi de isop, înmuiați-l în sângele dintr-un vas și ungeți cu el pragul de sus și cei doi ușori ai casei voastre. Nimeni să nu iasă în afara ușii casei până dimineața, pentru că Domnul va trece să-i lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi ușori, Domnul va trece pe lângă acea ușă și nu va lăsa pe nimicitorul să intre în casele voastre și să vă ia viața. Să țineți acest lucru ca pe o poruncă veșnică pentru voi și pentru copiii voștri. Când veți ajunge în țara pe care Domnul v-o va da, așa cum a promis, să păziți această poruncă. Când copiii voștri vă vor întreba: «Ce înseamnă acest lucru?», voi să le răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea Domnului , pentru că El a trecut pe lângă casele noastre în Egipt, atunci când i-a lovit pe egipteni și a scăpat familiile noastre.»“ Poporul s-a plecat la pământ și s-a închinat. Apoi israeliții au plecat și au făcut așa cum le-a poruncit Domnul lui Moise și lui Aaron.

La miezul nopții Domnul a lovit toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al prizonierului, care era în temniță, și întâiul născut al tuturor vitelor. Când Faraon, slujitorii săi și toți egiptenii s-au sculat noaptea, au fost mari țipete în Egipt, pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort.

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Tată, ne vopsim în roşu cu sângele lui Isus astfel încât Satana să nu poată intra în sufletul nostru pentru a aduce ruină şi moarte, ci pentru ca Tu să intri prin uşa inimilor noastre, pentru ca noi să intrăm prin Isus, uşa, în prezenţa Ta. Suntem salvaţi! Salvaţi! S-a trecut pe lângă noi! Ne închinăm.

Trăieşte Cuvântul: Astăzi purtăm un colier, o brăţară, o eşarfă, un element vizibil care să ne amintească de faptul că am ales să îmbrăcăm pragurile sufletelor noastre în Tine. Te-am ales pe Tine. Datorită sângelui şi crucii lui Hristos, se trece pe lângă noi. Trăim o zi de închinare: recunoştinţă pentru darul salvării.

Ann Voskamp

Un strop de viaţă #337


Creştinismul este singura speranţă pentru această lume distrusă, pentru că nu există o altă cale pentru cei frânţi să obţină cuiele de care au nevoie pentru a reconstrui.

Mai mare decât nevoia de programe şi productivitate, în această săptămână e nevoie de un Salvator şi de o rugăciune.

Dumnezeu nu-mi cere să produc – El îmi cere să mă rog.

Dumnezeu nu-mi cere să mă caţăr pe scări – El îmi cere să îngenunchez şi să renunţ.

Ann Voskamp, What Every Hard Week Ahead of You Needs

Un strop de viață #278


Cât de bine ne-ar fi nouă dacă toţi oamenii ar muri în spitale de lux, printre doctori care mint, asistente care mint, prieteni care mint, aşa cum i-am şi învăţat, promiţându-le viaţă lungă muribunzilor, încurajând credinţa că boala scuză orice moft şi chiar, asta dacă angajaţii noştri îşi fac treaba cum trebuie, înlăturând definitiv posibilitatea prezenţei unui preot, care n-ar face decât să-i dezvăluie bolnavului adevărata situaţie în care se află! Gândeşte-te cât de dezastruoasă e pentru noi prezenţa morţii în mintea fiecăruia pe timp de război. Pierdem astfel una dintre cele mai bune arme ale noastre: complicitatea mulţumită cu viaţa.

Într-un război, nici măcar un om nu mai poate crede că are să trăiască veşnic.

Diavolul Sfredelin către nepotul său Amărel, în „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” de C.S. Lewis

Un strop de viață #218


Dumnezeu urmăreşte să-l învingă pe Satan într-un mod care să preamărească nu doar puterea lui Cristos, ci şi frumuseţea şi valoarea Lui superioare. Cristos Şi-ar putea exercita puterea suverană nimicindu-l pe Satan. Aceasta ar glorifica, fără doar şi poate, puterea lui Cristos, însă nu ar arăta la fel de clar valoarea superioară a lui Isus în comparaţie cu Satan. Nu ar arăta frumuseţea transformatoare şi puterea smereniei lui Cristos, a umilinţei Sale, a dragostei Sale care se goleşte de sine. Scopul Evangheliei este să pună în lumină gloria lui Cristos cel răstignit şi să-l facă de ruşine pe Satan prin milioanele de oameni care „se întorc de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu” şi renunţă la minciuna lui Satan, preferând frumuseţea lui Cristos în Evanghelie.

John Piper, Dumnezeu e Evanghelia