Bazează-te pe caracterul Lui. Cercetează Biblia în căutarea atributelor lui Dumnezeu și întipărește-le în inimă. Lista mea este cam așa: „El încă domnește în mod suveran. El mă cunoaște pe nume. Îngerii încă Îl ascultă. Inimile conducătorilor încă ascultă de poruncile Lui. Moartea lui Isus încă salvează suflete. Duhul lui Dumnezeu încă locuiește în cei neprihăniți. Cerul încă este la distanță de o bătaie de inimă. Mormântul este numai un locaș temporar. Dumnezeu este credincios. El nu este niciodată luat prin surprindere. El folosește totul pentru gloria Lui și binele meu suprem. El folosește tragediile pentru a-Și împlini voia Lui cea bună, plăcută și desăvârșită. Noaptea s-ar putea să vină suferința, dar dimineața vine veselia. Dumnezeu aduce rod în mijlocul suferinței.

Max Lucado, Poți să treci și peste asta

Reclame

C.S.Lewis a descris o experienţă care demonstra felul în care lumea fizică ne ajută să vedem gloria lui Dumnezeu.

Stăteam astăzi în şopronul întunecat. Soarele strălucea afară, iar prin crăpătura din partea de sus a uşii, străbătea o rază de soare. Din locul în care stăteam, acea rază de lumină, cu firele de praf care pluteau în ea, părea cel mai frapant lucru din încăpere. În rest, totul era aproape negru ca tăciunele. Vedeam raza, fără să văd lucrurile de lângă ea. Apoi m-am mutat, astfel încât raza să cadă pe ochii mei. Îndată a dispărut întreaga imagine precedentă. Nu mai vedeam niciun şopron şi (mai presus de orice) nicio rază. În schimb, vedeam, încadrate în crăpătura neuniformă din partea de sus a uşii, frunze verzi care se mişcau pe ramurile unui copac de afară, iar dincolo de asta, la peste 150 de milioane de kilometri depărtare, vedeam soarele. A privi de-a lungul razei şi a privi raza sunt experienţe foarte diferite.

Deci putem să spunem că atunci când „privim de-a lungul” cerurilor şi nu doar „cerurile”, acestea reuşesc să îşi împlinească scopul de „a spune gloria lui Dumnezeu”. Adică vedem gloria lui Dumnezeu, nu doar gloria cerurilor. Nu stăm afară doar să analizăm lumea naturală ca pe o rază, ci lăsăm raza să cadă pe ochii inimii noastre, astfel încât să vedem izvorul frumuseţii – Frumuseţea autentică, pe Dumnezeu Însuşi.

John Piper, Când nu-L doresc pe Dumnezeu


Dumnezeu urmăreşte să-l învingă pe Satan într-un mod care să preamărească nu doar puterea lui Cristos, ci şi frumuseţea şi valoarea Lui superioare. Cristos Şi-ar putea exercita puterea suverană nimicindu-l pe Satan. Aceasta ar glorifica, fără doar şi poate, puterea lui Cristos, însă nu ar arăta la fel de clar valoarea superioară a lui Isus în comparaţie cu Satan. Nu ar arăta frumuseţea transformatoare şi puterea smereniei lui Cristos, a umilinţei Sale, a dragostei Sale care se goleşte de sine. Scopul Evangheliei este să pună în lumină gloria lui Cristos cel răstignit şi să-l facă de ruşine pe Satan prin milioanele de oameni care „se întorc de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu” şi renunţă la minciuna lui Satan, preferând frumuseţea lui Cristos în Evanghelie.

John Piper, Dumnezeu e Evanghelia


Evanghelia ne-a descoperit gloria lui Dumnezeu în Cristos. Noi am văzut-o. Ni s-au deschis ochii ca să vedem frumuseţea şi valoarea Lui. Sămânţa plăcerii a fost semănată, iar rodul produs de ea a fost o întristare – întristarea că o perioadă atât de lungă nu ne-am desfătat cu gloria Lui. Paradoxal, aceasta înseamnă că pocăinţa adevărată bazată pe Evanghelie este precedată de apariţia plăcerii pe care o găseşte omul în Dumnezeu. Evanghelia produce întristare din pricina păcatului producând mai întâi dorinţă de Dumnezeu.

John Piper, Dumnezeu e Evanghelia


Darurile, răsplăţile şi minunile au venit cu un singur scop măreţ: ca tu să priveşti pentru totdeauna gloria lui Dumnezeu în Cristos, şi privind la ea să devii acel om care îşi găseşte plăcerea în Dumnezeu mai mult decât în orice, iar găsindu-ți plăcerea în El să exprimi frumuseţea şi valoarea Lui supremă cu o strălucire şi o fericire tot mai mare, pentru eternitate.

John Piper, Dumnezeu e Evanghelia