furie – CARTEA E O VIAȚĂ

Ce am citit în ianuarie 2025

Știți acele meme cu poante despre cât de lungă e luna ianuarie comparativ cu celelalte luni? Anul acesta nu mi s-a părut neapărat că luna ianuarie a trecut greu, dar gândindu-mă la ce am citit în această perioadă mi se pare că începutul ei a fost de mult, am senzația că ce am citit în prima săptămână din an a fost acum mult timp.

Am început anul 2025 în forță, citind aproape câte o carte pe zi în prima săptămână, dar spre a doua jumătate a lunii ritmul mi-a mai încetinit pentru că am revenit la munca de editare.

Astfel, am reușit să citesc în luna ianuarie 19 cărți, dintre care cele mai multe pentru copii mici și mari, două cărți autobiografice și două despre cărți/librării, pe lângă cele două cărți pe care le-am editat.

Continuă lectura

Ce am citit în octombrie 2022

În octombrie am reușit să mă țin parțial de planurile pe care mi le făcusem la sfârșitul lui septembrie și să citesc încă 3 cărți pentru sezonul curent al emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ, să termin două cărți începute astă-vară și încă una de parenting, începută luna trecută. Pe lângă acestea, desigur, am citit și multe cărți pentru copii, printre care și niște noutăți de la Editura Scriptum, în total 38 de cărți.

Continuă lectura

Ce am citit în ianuarie 2022

Am început anul 2022 cu un record personal (cel puțin de când scriu aceste articole pe blog): am reușit să citesc 31 de cărți! Recunosc, 3 dintre ele erau începute de anul trecut și parcurse în mare parte, iar 90% din restul sunt cărți pentru copii. Dar am reușit să parcurg și 2-3 cărți pentru emisiune/blog și câteva cărți frumoase de basme și să termin de (re)citit împreună cu Mihai volumul 3 din Cronicile din Narnia. Luați-vă ceva de ronțăit, o băutură caldă și așezați-vă comod!

Continuă lectura

Un strop de viață pentru mame #41

Tânjesc ca copiii mei să-și asume viața îmbelșugată pe care Dumnezeu o are pregătită pentru ei, și nu știu cum vor face ei asta dacă mă văd pe mine abordând una dintre cele mai mari chemări ale mele cu o atitudine de tipul „merge și așa”.

Vreau ca întreaga mea viață să le îndrepte atenția spre El – inclusiv greșelile mele și modul în care El mă transformă.

Când le întreb pe alte mame care se tem că va fi moștenirea pe care o vor lăsa ele, răspunsul răsunător este ca nu cumva copiii lor să-și amintească o mamă care este furioasă și țipă încontinuu.

Moștenirea pe care o las nu are de-a face doar cu cei îi învăț pe copiii mei; are de-a face cu cine mă văd ei că sunt.

S-ar putea să nu te aplaude nimeni când atitudinea ta morocănoasă durează doar câteva minute în loc de toată după-amiaza, dar copiii tăi vor simți noua bucurie din casa ta.

Grumpy Mom Takes a Holiday de Valerie Woerner

Un strop de viață pentru mame #17

Ne vedem pe noi înșine în copiii noștri mai bine decât în orice oglindă.

Nu știam că sunt egoistă până nu am avut copii. Nu știam că sunt furioasă.

Cred că Dumnezeu ne iubește prea mult ca să ne lase să ne zbatem în universurile noastre egocentrice, așa că El trimite în casele noastre aceste mici reflexii ale noastre cu eficiența unui cutremur. Pereții și pământul își schimbă locul, forțându-ne să ne reorganizăm somnul, interesele, cărțile, ieșirile romantice, obiceiurile la baie, dragostea noastră pentru mâncarea caldă, păturile, planurile noastre de vacanță, alegerile noastre de petrecere a timpului liber, interesele noastre, trupurile noastre, răbdarea noastră și controlul asupra sănătății noastre mentale în tipare noi de nerecunoscut.

Surprised by Motherhood de Lisa-Jo Baker