Ce am citit în octombrie 2022


În octombrie am reușit să mă țin parțial de planurile pe care mi le făcusem la sfârșitul lui septembrie și să citesc încă 3 cărți pentru sezonul curent al emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ, să termin două cărți începute astă-vară și încă una de parenting, începută luna trecută. Pe lângă acestea, desigur, am citit și multe cărți pentru copii, printre care și niște noutăți de la Editura Scriptum, în total 38 de cărți.

La începutul lunii i-am citit lui Mihai cărțile împrumutate de la Institutul francez: Les couleurs de Lili de Lucie Albon (în română, Culorile lui Lili), T’choupi range sa chambre de Thierry Courtin, Oui-Oui: En voiture!, Oui-Oui aide Souriceau și Oui-Oui: Un vélo neuf pour Potiron de Enyd Blyton, Les animaux de Lou: Tu grandiras petit girafon! de Mymi Doinet și Mélanie Allag, Les docs de Lou: Tout sur les loups! de Mymi Doinet și Mélanie Allag, Le Mouton qui n’arrivait pas à s’endormir (în română, Oaia care nu putea să doarmă) și Le zèbre qui ne voulait pas aller à l’école (în română, Zebra care nu voia să meargă la școală) de Christine Beigel și Hervé Le Goff (chiar haioase!), Mini-loup fait les 400 coups și Mini-Loup au poney-club de Philippe Matter.

În paralel, am citit pentru emisiune Mărețul har: O autobiografie de John Newton, pentru care nu am poză, pentru că am citit-o în format electronic, descărcată de pe magnagratia.org.

Deși mă așteptam să fie greoaie ca limbaj și greu de parcurs, am avut surpriza să descopăr că este de fapt destul de captivantă și se citește foarte repede. Mai multe din ea povestesc în episodul dedicat lui John Newton care va apărea în curând.

Am terminat și un volum de povești pe care i le citeam lui Mihai seara la culcare sau în timp ce-și făcea temele, Vise plăcute – Povești de adormit copiii capricioși de Tea Orsi și Elisa Paganelli. Deși nu mi s-au părut a fi prea eficace pentru adormire, ele sunt niște bune povestioare terapeutice, pentru că abordează diverse situații cu care se confruntă copiii la școală sau în familie (apariția unui frate nou, cearta cu prietenul cel mai bun, a vrea să fii cel mai bun din clasă etc.).

Apoi am citit Sunt (aproape) întotdeauna bun de Anna Milbourne și Åsa Gilland, care este o carte foarte frumoasă din punct de vedere grafic, în format mare, cu hârtia perforată artistic din loc în loc, care transmite într-un mUsod cald îndemnul de a încerca să facem tot ce putem pentru a fi buni unii cu alții, prin vorbe sau fapte. (Celelalte cărți din poză nu le-am citit încă, dar Mihai, da!)

Între timp am terminat de parcurs și cartea Cu sufletul rămas în viață de Philip Yancey, proaspăt reeditată de decenu.eu, pe care o pregătim pentru emisiune. Subintitulată Treisprezece mentori improbabili care m-au ajutat să rămân credincios în ciuda Bisericii, această carte trece în revistă personalitățile ale căror scrieri sau vieți au avut un impact major asupra credinței sale, unele chiar fără să fie creștine (sau cel puțin nu într-un mod „ortodox”).

Deși se referă la mai multe personalități mai puțin cunoscute la noi sau care au mai degrabă relevanță în SUA, cartea m-a pus pe gânduri în multe rânduri și m-a făcut să mă gândesc și eu la autorii care m-au format de-a lungul timpului. Dintre autorii ale căror cărți le-am prezentat și noi de-a lungul timpului sau sunt cunoscuți în România se numără G.K. Chesterton, Dr. Paul Brand, Lev Tolstoi, Feodor Dostoievski, Shusaku Endo și Henri Nouwen. Despre asta o să vorbim pe larg în episodul dedicat ei, așa că nu-l ratați!

Am citit apoi un roman pentru copii împrumutat de la Institutul francez, Les filles montent pas si haut d’habitude de Alice Butaud și François Ravard, un roman foarte drăguț despre un băiat singuratic ce trăiește doar cu tatăl lui și e pasionat de cuvinte și de scris și o fată foarte aventuroasă, care îl scoate din bula lui și-i schimbă complet viața.

Influențată de vreo două mame de pe Instagram (@biblioteca_dacianei și @sunnysideup), am comandat trei cărți din seria Emoțiile lui Noni de Aurellie Chien Chow Chine: Nu am răbdare!, Sunt furios și Sunt ofensat.

Mie mi s-au părut un pic ciudățele sugestiile de respirație de la finalul fiecăreia, mai ales cea cu balonul protector sau ceva de genul acesta, dar lui Mihai îi plac. I-am pus câte una pe rând în rucsacul de biserică și m-a tot întrebat dacă mai am. Eu i le-am luat, evident, cu gândul că îl vor ajuta să-și identifice și să-și gestioneze emoțiile respective, cu care am cam avut de furcă la începutul acestui an școlar, dar nu știu cât l-ar ajuta pe la școală, de exemplu, să se apuce să sară ca să se elibereze de „micile furtuni de nerăbdare” sau să învârtă mâinile ca să-și creeze „balonul protector”. Poate funcționează mai bine la copiii mai mici, nu știu.

Ce mi-a plăcut însă este că, în prima parte a lor, cărțile descriu exact situațiile prin care trece și Mihai și cred că i-a fost ușor să se regăsească în ele.

Am făcut apoi o comandă la Editura Signatura pentru că aveau niște noutăți care mi-au făcut cu ochiul și am citit Vine iarna de Tony Johnston și Jim LaMarche, o carte superb ilustrată despre natura care se pregătește de iarnă, din septembrie până la prima zăpadă și Cartea care zboară de Pierre Laury și Rebecca Dautremer, care m-a atras prin titlu și ilustratoare (care a ilustrat minunata Prințese date uitării sau necunoscute). (Ce faci când nu faci nimic o citiserăm în franceză de la Institut mai demult, iar acum am decis să o cumpăr pentru că Mihai seamănă cu băiețelul de pe copertă până la ochelarii cu ramă albastră!)

Pe 22 octombrie am făcut o ultimă vizită la Asteroidul B612, care și-a închis de atunci porțile, și din ce am mai cumpărat atunci i-am citit lui Mihai în seara respectivă Sămânța rea de Lory John și Pete Owswald (care mie, sincer, mi s-a părut o prostie) și Veverița Tremurici își găsește un prieten de Mélanie Watt.

M-am întors apoi într-o seară la Sagrada Familia de Gijs van Hensbergen, o monografie a Bazilicăi pe care o începusem împreună cu soțul meu înainte de vizita noastră la Barcelona din luna august și pe care nu am reușit să o terminăm înainte să plecăm, deși mai aveam foarte puțin din ea.

Deși afli o mulțime de detalii interesante despre procesul sinuos al construirii acestei bazilici, autorul se pierde în multe divagări al căror rost nu l-am înțeles și care, deși interesante în sine, au îngreunat lectura.

Într-o zi a sosit și coletul de la Books-Express care conținea Psalm 23: A Colors Primer de Danielle Hitchen și Jessica Blanchard, cel mai recent volum de la Catechesis Books, despre ale căror cărți v-am mai povestit.

Așa cum indică titlul, acest volum pune culorile curcubeului pe fundalul versetelor Psalmului 23, oferind astfel o metodă de memorare de mare impact.

M-am întors apoi la o altă carte începută în vacanța de vară, O limbă venită de departe de Akira Mizubayashi, din care nici nu apucasem să citesc foarte mult și pe care am dat-o gata în vreo două seri.

Eu am aflat de această carte din programul de la Bookfest 2022, ocazie cu care mi-am și cumpărat-o și mi-a plăcut foarte mult! Autorul japonez povestește despre iubirea lui pentru limba franceză, cum a ajuns să o învețe, studiind chiar și în Franța și despre ce înseamnă să înveți o limbă atât de diferită de limba maternă, despre dificultățile de a ți-o însuși pe deplin, în spirit, despre modul în care, folosind atât de mult o altă limbă decât japoneza, nu se mai simte nici într-un totul japonez, despre bilingvism etc. Este un deliciu lingvistico-antropologic!

M-am ocupat apoi câteva zile să citesc pentru episodul special de Advent de anul acesta cea mai recentă carte a lui Ruth Chou Simons, Emmanuel: An Invitation to Prepare Him Room at Christmas and Always – A 25-Day Journey.

Cred că, cel puțin din punct de vedere grafic/artistic, acesta este cel mai frumos devoțional de Advent pe care l-am văzut până acum! De-abia aștept să vă împărtășesc câteva gânduri din el în episodul special!

Spre sfârșitul lunii am făcut din nou o vizită la biblioteci și am citit o carte la Institut, Dessine-moi un petit prince de Michel Van Zeveren și i-am citit lui Mihai acasă Crăciunul perfect al Emei de Ioana Chicet-Macoveiciuc (care are o atmosferă foarte caldă și dulce) și Mes Premières lectures 100 % syllabiques: La luge de Giulia Levallois, Hélène Heffner și Cécilia Stenmark.

Am citit apoi într-o librărie Nu uita de Jane Godwin și Anna Walker, iar în altă seară am terminat antologia Povești din jurul lumii despre istețime și curaj, al cărui titlu, tradus în mod înșelător m-a făcut să o cumpăr neștiind că are ca personaje principale numai fete!

În original este Tales of Brave and Brilliant Girls from Around the World – Povești din jurul lumii despre fete curajoase și istețe. Nu e vorba că am ceva cu fetele, ci că, găsind greu exemple masculine în cărțile pentru copii, m-am simțit complet înșelată de editură, pentru că cuprinsul în sine nu trăda tema… feminină.

Tot spre sfârșitul lunii am primit și ultimele noutăți de la Editura Scriptum, căreia îi mulțumim din nou pentru colaborare! Printre ele s-au numărat și cele mai noi cărți pentru copii de Max Lucado.

Seria „Promisiuni împlinite” cuprinde volumele: La început – care imaginează un dialog între îngerul Mihail și Dumnezeu în timpul Creației, dar care are niște ilustrații cu care eu nu am rezonat, ca să vorbesc delicat; Secretul iertării – despre Paște, cu ilustrații ceva mai plăcute, dar tot într-un stil care mie mi se pare destul de urât, dar cu un text foarte bun; Darul promisdespre Nașterea Domnului și Prietenii Regelui – tot despre Nașterea Domnului, dar din perspectiva unor șoricei și a animalelor, cu mesajul că Regele a venit pentru toți, oricât de neînsemnați ar părea.

Pe lângă aceastea, a mai apărut un volum din Seria „Aventuri pentru suflet”, O mânuță, două mânuțe, un volum în versuri pentru copii mai mici, care mie însă mi-a plăcut cel mai mult dintre toate aceste noutăți, și din punct de vedere al ilustrațiilor, și ca temă.

La sfârșitul lunii am terminat și o carte de parenting pe care o începusem din septembrie, Mame pentru băieții noștri – Ghidul mamelor de băieți de Maggie Dent.

Am citit această carte cu foarte mare interes dintr-o nevoie reală de a afla cum să interacționez mai bine cu băiatul meu și, per total, a fost foarte utilă și mi-aș fi dorit să o fi citit mai demult.

Pe de altă parte însă, nu prea mi-a plăcut abordarea ei evoluționistă datorită căreia îi numește pe băieți „vânători de mamuți” și are un întreg capitol pe la începutul cărții dedicat modului primitiv în care erau crescuți băieții în triburile ancestrale. Iar în capitolele dedicate caracterului și relațiilor (sexuale și nu numai) mi s-a părut destul de superficială și nu mi-a transmis nimic demn de reținut.

În afară de aceste aspecte, cred totuși că este o resursă valoroasă pentru mamele de băieți, pe care regret că nu am avut-o încă dinainte de a naște, pentru a mă pregăti mai bine pentru unele particularități ale relației cu fiul meu.

Acestea fiind zise, încep luna octombrie cu alte cărți începute mai recent sau mai demult, mai am câteva cărți de pregătit pentru emisiune, am început și o altă carte despre băieți, am și o carte de L.M. Montgomery începută pe care sper să o termin luna aceasta, pentru că vreau să mai trec la niște ficțiune captivantă.

În plus, mă pregătesc în curând pentru lista de dorințe pentru Gaudeamus și o nouă listă de cadouri (pe cea de anul trecut o puteți vedea aici).

Voi ce mai citiți?

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: