Etichetă: atributele lui Dumnezeu

Un strop de viață #603


Dragostea nu este într-atât de mult un atribut al lui Dumnezeu pe cât este însăşi esenţa Lui. Nu este atât de mult o perfecţiune morală a fiinţei Lui pe cât este însăşi fiinţa Lui. Dacă El n-ar fi dragoste, n-ar mai fi Dumnezeu. Dragostea este într-un mod atât de complet esenţa lui Dumnezeu, încât ea străluceşte în fiecare perfecţiune a naturii Sale, şi se vede în oricare act al stăpânirii Sale. El n-ar fi nimic şi n-ar face nimic în care dragostea Lui n-ar fi o caracteristică esenţială. Omnipotenţa este puterea dragostei; omniscienţa este ochiul dragostei; omniprezenţa este atmosfera dragostei; sfinţenia este puritatea dragostei; dreptatea este focul dragostei. Dumnezeu este esenţa dragostei.

Charles Leiter, Legea lui Hristos

Un strop de viață #547


Niciuna dintre virtuțile și niciunul dintre atributele divinului nu pot fi izolate și idolatrizate. Numai cumpănitul lor ansamblu reprezintă dumnezeirea. Ca atare, nici adevărul – singur – nu e un criteriu absolut. Citind pe Luther ”De servo arbitrio” mă conving și mai mult de aceasta și-mi amintesc aforismul lui Pascal: ”Până și din adevăr îți poți face un idol, deoarece adevărul fără dragoste nu e Dumnezeu, ci e chipul Lui, și-i idol, pe care nu se cuvine nici să-l iubești, nici să I te închini”.

N. Steinhardt, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei

Un strop de viaţă #86


Voinţa omului este liberă, pentru că Dumnezeu este suveran. Un Dumnezeu care nu ar fi suveran nu ar putea acorda libertate morală creaturilor Sale. I-ar fi teamă să o facă. Noi toţi trebuie să alegem dacă vom asculta de Evanghelie sau dacă îi vom întoarce spatele cu necredinţă şi-i vom respinge autoritatea. Alegerea este a noastră, dar consecinţele ei au fost deja stabilite prin voia suverană a lui Dumnezeu şi, în cazul acesta, nu există drept de apel.

A.W. Tozer, Cunoaşterea Celui Preasfânt

Un strop de viaţă #85


Certitudinea că Dumnezeu este mereu aproape de noi, prezent în orice colţ al lumii Sale, mai aproape de noi decât chiar gândurile noastre, ar trebui să ne menţină mai tot timpul într-o stare de înaltă fericire morală. Dar nu tot timpul. Nu ar fi cinstit să promitem fiecărui credincios o stare de continuă jubilaţie şi ar fi nerealist să ne aşteptăm la aşa ceva. Însă certitudinea că nu suntem niciodată singuri potoleşte marea zbuciumată a vieţii noastre şi aduce pace sufletului nostru.

A.W. Tozer, Cunoaşterea Celui Preasfânt

„Cunoaşterea Celui Preasfânt“ de A.W. Tozer


Cunoaşterea Celui PreasfântCum crezi că este Dumnezeu? Este Dumnezeul pe care Îl cunoşti tu creat după chipul şi asemănarea ta sau este ceva mai mult? Ce putem cunoaşte despre Dumnezeu? Autorul Aiden Wilson Tozer ne răspunde la aceste întrebări şi la alte câteva în cartea sa intitulată Cunoaşterea Celui Preasfânt.

Mesajul acestei cărţi nu-şi trage rădăcinile din timpurile noastre, dar este adecvat lor şi cerut de o situaţie care există în Biserică de mai mulţi ani şi care se înrăutăţeşte constant. Mă refer la pierderea conceputului de maiestate din gândirea religioasă generală. Biserica a abandonat concepţia înaltă despre Dumnezeu pe care o avea cândva şi a înlocuit-o cu una atât de ieftină şi de lipsită de demnitate, încât aceasta a ajuns cu totul nevrednică de oamenii inteligenţi care vor să se închine cu adevărat, spune Tozer. Continuă lectura „„Cunoaşterea Celui Preasfânt“ de A.W. Tozer”