Numeroase țări din lumea întreagă sărbătoresc ziua națională a lecturii la diferite date. Iată că, de anul acesta, și România are o Zi Națională a Lecturii, sărbătorită chiar astăzi, pe 15 februarie!
Ziua a fost aleasă pentru că marchează datele de naștere a două personalități care au jucat un rol important în dezvoltarea educației românești și în promovarea lecturii: politicianul și criticul literar Titu Maiorescu (15 februarie 1840), fondator al societății literare Junimea, și Spiru Haret (15 februarie 1851), matematician și ministru al educației creditat cu dezvoltarea sistemului modern de învățământ al țării.
Nu puteam rata ocazia de a vă îndemna, cu această ocazie, la lectură, nu-i așa?
Etichetă: Daniel Brânzei
-
„Dumnezeu îmi cunoaște destinul” de Silvia Tărniceriu
Astăzi deschidem volumul Dumnezeu îmi cunoaște destinul, al treilea dintr-o serie autobiografică scrisă de Silvia Tărniceriu, serie care mai cuprinde titlurile Dumnezeu îmi cunoaște măsura și Dumnezeu îmi cunoaște cărarea. (mai mult…)
-
Un strop de viață #725
Iov a fost mai puțin vinovat înaintea Domnului decât prietenii săi. De ce? Doar el a fost acela care L-a acuzat pe Dumnezeu. Prietenii lui L-au apărat….
Dar tocmai de aceea!
Noi Îl putem acuza pe Dumnezeu, ne recunoaștem astfel incapacitatea să înțelegem și să suferim.
Cei care-I iau apărarea însă greșesc fundamental, considerându-se capabili să-L înțeleagă și să-L explice pe Dumnezeu. A concepe un Dumnezeu care are nevoie de apărarea noastră înseamnă a-L „ajusta” și a etala o sfințenie pe care nu o avem.
Amintiri cu sfinți, Daniel Brânzei
-
Un strop de viață #723
Numai obiectele fără viață au o identitate precisă. Orice este viu se află într-o continuă schimbare. Ce este omul? Iată o întrebare la care nu se poate da simplist un răspuns unic. De îndată ce te pregătești să așezi pe el eticheta „un copil” vezi că s-a și transformat într-un adolescent căruia eticheta ta i-a rămas mică asemenea pantalonilor și mânecilor de la cămașă. Te întorci și scrii pe altă etichetă „adolescent”, dar când să i-o așezi pe frunte, te întâlnești cu ochii vioi ai tânărului ajuns în pragul maturității. Te răzgândești iar și scrii pe o altă etichetă „tânăr”, dar când vrei să o fixezi pe pieptul lui, auzi bătaia unei inimi ajunsă între timp „mamă” sau „tată”. Te grăbești să notezi schimbarea, dar omul s-a schimbat iarăși, ajungând la pragul tomnatic al bătrâneții. Ai vrea să-l prinzi sub o identitate de insectar și nu poți nicidecum. Nici măcar după moarte, căci „ ce vom fi nu s-a arătat încă!”
Și acesta este doar domeniul vieții biologice… În viața spirituală este și mai complicat: ne naștem păcătoși inocenți, devenim păcătoși conștienți, pocăiți din convingere, sfinți din alegere și… iarăși, „ce vom fi nu s-a arătat încă”.
Este imposibil să fixăm o ființă sub o etichetă oarecare. Viața este într-o continuă mișcare, transformându-se necontenit și „devenind” mereu „altceva”. Ce vom deveni? Numai Dumnezeu știe cu certitudine! „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă și-i voi da o piatră albă; și pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l știe nimeni, decât acela care-l primește.” (Apoc 2:17)
Amintiri cu sfinți, Daniel Brânzei
-
Un strop de viață #569
Pentru Dumnezeu, ”desăvârșirea noastră” este mult mai importantă decât ”desăvârșirea” lucrărilor noastre. El își poate duce lucrarea mai departe și fără noi, dar noi nu putem merge mai departe decât în măsura în care El ne desăvârșește. Ca să ne termine, Dumnezeu are nevoie să ne lase de multe ori cu lucrurile neterminate.
Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți. Vol.1”
-
Un strop de viață #567
Singura atitudine care ne este recomandată ca ”ispravnici” angajați la stăpân este să spunem în fiecare dimineață: ”Doamne, iată care sunt planurile mele pentru azi. Te rog să te simți însă liber să le modifici pe oricare dintre ele.”
Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți. Vol. 1Amintiri cu sfinți. Vol. 1”
Etichetă: Daniel Brânzei
-
„Dumnezeu îmi cunoaște destinul” de Silvia Tărniceriu
Astăzi deschidem volumul Dumnezeu îmi cunoaște destinul, al treilea dintr-o serie autobiografică scrisă de Silvia Tărniceriu, serie care mai cuprinde titlurile Dumnezeu îmi cunoaște măsura și Dumnezeu îmi cunoaște cărarea.
-
Un strop de viață #725
Iov a fost mai puțin vinovat înaintea Domnului decât prietenii săi. De ce? Doar el a fost acela care L-a acuzat pe Dumnezeu. Prietenii lui L-au apărat…. Dar tocmai de aceea! Noi Îl putem acuza pe Dumnezeu, ne recunoaștem astfel incapacitatea să înțelegem și să suferim. Cei care-I iau apărarea însă greșesc fundamental, considerându-se capabili…
-
Un strop de viață #723
Numai obiectele fără viață au o identitate precisă. Orice este viu se află într-o continuă schimbare. Ce este omul? Iată o întrebare la care nu se poate da simplist un răspuns unic. De îndată ce te pregătești să așezi pe el eticheta „un copil” vezi că s-a și transformat într-un adolescent căruia eticheta ta i-a…
-
Un strop de viață #569
Pentru Dumnezeu, ”desăvârșirea noastră” este mult mai importantă decât ”desăvârșirea” lucrărilor noastre. El își poate duce lucrarea mai departe și fără noi, dar noi nu putem merge mai departe decât în măsura în care El ne desăvârșește. Ca să ne termine, Dumnezeu are nevoie să ne lase de multe ori cu lucrurile neterminate. Daniel Brânzei,…
-
Un strop de viață #567
Singura atitudine care ne este recomandată ca ”ispravnici” angajați la stăpân este să spunem în fiecare dimineață: ”Doamne, iată care sunt planurile mele pentru azi. Te rog să te simți însă liber să le modifici pe oricare dintre ele.” Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți. Vol. 1Amintiri cu sfinți. Vol. 1”