Dragostea nu este într-atât de mult un atribut al lui Dumnezeu pe cât este însăşi esenţa Lui. Nu este atât de mult o perfecţiune morală a fiinţei Lui pe cât este însăşi fiinţa Lui. Dacă El n-ar fi dragoste, n-ar mai fi Dumnezeu. Dragostea este într-un mod atât de complet esenţa lui Dumnezeu, încât ea străluceşte în fiecare perfecţiune a naturii Sale, şi se vede în oricare act al stăpânirii Sale. El n-ar fi nimic şi n-ar face nimic în care dragostea Lui n-ar fi o caracteristică esenţială. Omnipotenţa este puterea dragostei; omniscienţa este ochiul dragostei; omniprezenţa este atmosfera dragostei; sfinţenia este puritatea dragostei; dreptatea este focul dragostei. Dumnezeu este esenţa dragostei.
Charles Leiter, Legea lui Hristos
Lasă un răspuns