Înșelătorii și înșelăciunile nu fac oameni buni, ci fac oameni răi. Societatea umană s-a stricat și s-a depravat pentru că au ascultat cuvintele multor înșelători. Au urmat multe călăuze oarbe, care s-au dus cu toți cei călăuziți într-o groapă, și dincolo de groapă, în iad!

Minciuna nu naște virtuți. De două mii de ani însă Biserica Domnului Isus Hristos a născut exemplare nemaipomenite. Astăzi creștinismul istoric suferă și el un proces de eroziune pentru că s-au băgat în el unii care nu erau creștini și ”puțin aluat” a dospit toată ”plămădeala”. Biserica creștină și-a permis să tolereze, spre paguba și rușinea ei, elemente care n-au avut nimic de-a face cu Hristos.

Isus este însă o prezență în istorie și o prezență cunoscută cu care trebuie să intrăm într-o relație personală fiecare dintre noi. Ascultătorii mei trebuie să se întrebe, la modul cel mai serios, nu dacă sunt membrii unei biserici, ci dacă ei au această relație personală cu cea mai formidabilă Persoană din istorie, cu Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului.

Aurel Popescu, citat de Daniel Brânzei în Amintiri cu sfinți

Reclame

Minciunile nu rezistă în istorie. Oricât ar fi de depravată lumea în care trăim noi, minciunile se sfarmă de realitatea vremii. Creștinismul și Biblia au rezistat atâtea mii de ani pentru că au în spate o Persoană vie și puternică, pe Isus Hristos. Persoana aceasta a spus că ”cerurile și pământul vor trece” dar cuvintele Lui nu vor trece. N-a mai zis nimeni vreodată așa ceva. E unic în istoria omenirii din toate punctele de vedere și ori este cel mai mare înșelător și păcălește lumea de două mii de ani, ori este Dumnezeu.

Aurel Popescu, citat de Daniel Brânzei în Amintiri cu sfinți


Adu-ți aminte că prin boală Dumnezeu vrea să te facă mai bun. El vede că așa cum ești nu ești bine sau nu ești complet. El vrea să te schimbe, să adauge noi trăsături caracterului tău, să te desăvârșească. Chiar și pe Fiul Său etern El a ales să-L desăvârșească prin suferință (Evrei 2:10), în sensul că în suferință El a învățat ce înseamnă să fii om supus ispitelor (Evrei 2:17-18 și 4:15) și să asculte chiar și când doare teribil, chiar și când experiența prin care trebuie să treacă este oribilă (Evrei 5:7-9). Când înțeleg că scopul lui Dumnezeu cu mine este unul bun, chiar dacă nu înțeleg de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă, eu mă încred în El și capăt deplină pace; și aceasta înseamnă sănătate lăuntrică.

Iosif Țon, în Amintiri cu sfinți


Niciodată nu știi pe cine vrea să atingă Dumnezeu prin boala ta. Niciodată nu știi cât de mult bine poate produce Dumnezeu prin boala ta. Dumnezeu poate face atâtea lucruri prin boala ta. El poate să producă împăcare prin boala ta. El poate produce o nouă unitate între frați prin boala ta. Fii atent la câte lucruri noi se pot produce prin suferința ta! Îndrăznește să crezi că, indiferent cât de modest te vezi tu, Dunmnezeu poate face din boala ta ceva extraordinar de creativ.

Iosif Țon, citat de Daniel Brânzei în Amintiri cu sfinți


Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif şi au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi ca să ne ia robi şi să pună mâna pe măgarii noştri.” (Geneza 43:18)

Sărmanii frați ai lui Iosif! Ei se temeau că Iosif plănuia să le fure măgarii. Mai-marele Egiptului tocmai dăduse ordin ca să se pregătească pentru ei un ospăț și ei se temeau că vor fi luați robi. Credeau că Iosif nu mai poate fără măgarii lor! Lor le era destinată partea cea mai bună a Egiptului, dar ei se gândeau că-și vor pierde măgarii!

Tot așa suntem și noi când este vorba să venim la Dumnezeu. Ne temem că ne va băga cu forța în casă ca să se ia robi și ca să ne fure ce este al nostru… Domnul Isus ne pregătește un ospăț și Dumnezeu are deja pregătit pentru noi ce este mai bun în casa Lui veșnică, iar noi ne tot gândim la măgarii noștri și ne temem de Domnul. Ni se pare că El vrea să ne jefuiască de ce este de drept al nostru, când El vrea de fapt să ne dea în dar tot ce nu este al nostru… tot ce este cu mult mai mult decât ceea ce ni se pare nouă că avem acum ”al nostru”.

Sabina Wurmbrand, citată de Daniel Brânzei în Amintiri cu sfinți