„Jurnalul fericirii“ de N.Steinhardt


Pentru că tot am recomandat în lista de ieri Jurnalul fericirii scris de Nicolae Steinhardt, m-am gândit să vă prezint azi această carte. Steinhardt a fost un intelectual, om de cultură, scriitor, publicist şi, mai târziu, călugăr ortodox, născut la Bucureşti în 1912 din părinţi evrei. El va petrece 5 ani în închisorile comuniste, devenind credincios şi fiind botezat în închisoarea Jilava în 1960. În 1980 va intra în viaţa monahală a mănăstirii Rohia din judeţul Maramureş şi moare nouă ani mai târziu în 1989.

Jurnalul fericiriiScris în perioada 1969-1971, la îndemnul lui Dinu Pillat, Jurnalul fericirii conţine rememorări ale unor evenimente ce acoperă perioada anilor 1928-1971. Acest jurnal va cunoaşte o istorie foarte palpitantă, din care multe elemente nu au fost elucidate nici până în ziua de azi. După mai multe confiscări de către Securitate şi rescrieri, Steinhardt nu apucă să-şi vadă Jurnalul tipărit, pentru că acesta va apărea pentru prima dată, într-o primă versiune, abia în 1990 la Editura Dacia. De atunci cartea a fost reeditată de nenumărate ori şi publicată chiar şi în alte limbi, ca spaniola sau maghiara. În arhivele Mănăstirii Rohia s-a găsit o versiune dactilografiată de 529 de pagini care diferă de varianta publicată până acum, în care intrările sunt ordonate altfel, există pasaje în plus sau în minus. Această variantă a fost publicată sub titlul Jurnalul fericrii ­– Manuscrisul de la Rohia în colecţia Seria de autor N. Steinhardt a editurii Polirom în 2012.

Eu vă prezint astăzi prima variantă, cea din 1971, aşa cum a fost publicată în 2008 de editura Polirom, reproducând textul apărut pentru prima dată în 1990 la editura Dacia. Continuă lectura „„Jurnalul fericirii“ de N.Steinhardt”

O carte pe lună în 2015


Vă urez şi eu un an nou plin de viaţă şi de binecuvântări! Trecerea dintre anii 2014-2015 am petrecut-o cu grupul de ucenicie (şi alţi invitaţi speciali) de la biserica la care merg. Fiecare a fost invitat să participe cu un gând, o urare etc. pentru ceilalţi. Mie mi-a venit ideea să întocmesc o listă de 12 cărţi de citit în anul 2015 pe care am numit-o O carte pe lună în 2015, lansând provocarea de a citi câte una dintre aceste cărţi în fiecare lună a anului 2015. Am ales şi romane, şi cărţi pentru copii, şi eseuri, şi puţină apologetică, şi cărţi referitoare la viaţa creştină, câte ceva din toate, şi iată ce a ieşit (ordinea nu are vreo importanţă): Continuă lectura „O carte pe lună în 2015”

„3:16 – Numerele speranţei“ de Max Lucado


La început de an, avem cu toţii nevoie de un mesaj plin de speranţă şi încurajare. Astăzi vă propunem o carte cu un astfel de mesaj, cu un titlu simplu şi sugestiv: 3:16 – Numerele speranţei.

Dacă aţi fi invitaţi să spuneţi pe loc, din memorie, un verset din Biblie, care ar fi primul la care v-aţi gândi? Poate că răspunsurile ar fi destul de diferite, însă cred că mulţi dintre noi s-ar gândi prima şi prima dată la versetul de aur al Bibliei, Ioan 3:16. La acest verset s-a gândit şi Max Lucado, autorul cărţii 3:16 – Numerele Speranţei. Continuă lectura „„3:16 – Numerele speranţei“ de Max Lucado”

Un strop de viaţă #140


Pe lângă faptul că ne aduce aminte de darul extraordinar al lui Dumnezeu pentru noi, povestea Crăciunului ne îndreaptă, de asemenea, privirile spre acel tip de renunţare de sine şi smerenie în care suntem chemaţi să umblăm ca urmaşi ai lui Hristos. Dacă Domnul Cerului şi al pământului a renunţat la drepturile Sale de a fi observat, aplaudat şi respectat şi a luat forma unui servitor, nu ar trebui să fim şi noi dispuşi să umblăm pe aceeaşi cale? Cultura în care trăim ne îndeamnă încontinuu să luptăm pentru drepturile noastre, să cerem respect şi să ne luptăm pentru a fi recunoscuţi. Dar exemplul lui Hristos – începând de la primele momente ale naşterii Sale – ne spune exact contrariul.

În loc să ne chinuim să fim observaţi şi apreciaţi, noi trebuie să adoptăm o postură total diferită în fiecare domeniu al vieţii noastre, şi anume, una de umilinţă şi renunţare la sine. Fie că suntem recunoscuţi şi aplaudaţi, fie că nu suntem băgaţi în seamă, ar trebui să fie totuna pentru noi. Când vom umbla cu adevărat pe urmele Mielului, ne va interesa doar să-L cunoaştem şi să-L facem cunoscut pe El.

Leslie Ludy, „Humble Beginnings“

Un strop de viaţă #139


Timpul pe care îl avem este atât de scurt. Libertatea pe care o avem este atât de provizorie. Ocaziile pe care le avem sunt atât de unice. De aceea, fiecare dintre noi trebuie să ne repetăm de fiecare dată: nu am decât azi! Trebuie să fac, deci, acum totul, fiindcă niciodată nu voi mai avea înaintea mea nici clipa asta, nici libertatea asta, nici ocazia asta, nici omul acesta.

Traian Dorz, Hristos, mărturia mea