Pe lângă faptul că ne aduce aminte de darul extraordinar al lui Dumnezeu pentru noi, povestea Crăciunului ne îndreaptă, de asemenea, privirile spre acel tip de renunţare de sine şi smerenie în care suntem chemaţi să umblăm ca urmaşi ai lui Hristos. Dacă Domnul Cerului şi al pământului a renunţat la drepturile Sale de a fi observat, aplaudat şi respectat şi a luat forma unui servitor, nu ar trebui să fim şi noi dispuşi să umblăm pe aceeaşi cale? Cultura în care trăim ne îndeamnă încontinuu să luptăm pentru drepturile noastre, să cerem respect şi să ne luptăm pentru a fi recunoscuţi. Dar exemplul lui Hristos – începând de la primele momente ale naşterii Sale – ne spune exact contrariul.

În loc să ne chinuim să fim observaţi şi apreciaţi, noi trebuie să adoptăm o postură total diferită în fiecare domeniu al vieţii noastre, şi anume, una de umilinţă şi renunţare la sine. Fie că suntem recunoscuţi şi aplaudaţi, fie că nu suntem băgaţi în seamă, ar trebui să fie totuna pentru noi. Când vom umbla cu adevărat pe urmele Mielului, ne va interesa doar să-L cunoaştem şi să-L facem cunoscut pe El.

Leslie Ludy, „Humble Beginnings“