Vă urez şi eu un an nou plin de viaţă şi de binecuvântări! Trecerea dintre anii 2014-2015 am petrecut-o cu grupul de ucenicie (şi alţi invitaţi speciali) de la biserica la care merg. Fiecare a fost invitat să participe cu un gând, o urare etc. pentru ceilalţi. Mie mi-a venit ideea să întocmesc o listă de 12 cărţi de citit în anul 2015 pe care am numit-o O carte pe lună în 2015, lansând provocarea de a citi câte una dintre aceste cărţi în fiecare lună a anului 2015. Am ales şi romane, şi cărţi pentru copii, şi eseuri, şi puţină apologetică, şi cărţi referitoare la viaţa creştină, câte ceva din toate, şi iată ce a ieşit (ordinea nu are vreo importanţă):
Micul prinţ de Antoine de Saint-Exupéry – cartea mea preferată
Minunea de R.J. Palacio – una dintre cele mai frumoase cărţi pentru copii pe care le-am citit, impresionantă şi pentru adulţi, în care este vorba despre un băiat născut cu o diformitate facială şi despre primul lui an la şcoală la vârsta de 10 ani. Cartea este scrisă din perspectiva mai multor personaje şi reuşeşte astfel să surprindă luptele interioare nu numai ale personajului principal, dar şi ale celor din jurul său.
Unde fugim de-acasă? de Marin Sorescu – o carte pe care poate aţi citit-o deja în copilărie sau o aveţi în vreo ediţie veche pe acasă, dar pe care eu am descoperit-o anul trecut şi am savurat-o efectiv! Este o proză rimată şi ritmată şi un exerciţiu excelent de imaginaţie.
Oscar şi Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt – Am descoperit şi citit această carte prima oară într-o librărie şi a devenit una dintre cărţile mele preferate. Oscar are zece ani, este bolnav de leucemie şi zilele îi sunt numărate. O asistentă – Tanti Roz – îi propune să considere că o zi cuprinde în ea zece ani şi să-i scrie lui Dumnezeu câte o scrisoare în fiecare zi. Cred că v-am făcut deja curioşi, aşa că o să vă las pe voi să descoperiţi ce învaţă Oscar (şi Tanti Roz).
Hoţul de cărţi de Markus Zusak – o altă carte pe care am devorat-o şi care s-a şi ecranizat de curând (nu, nu se pune dacă aţi văzut filmul :p), care are de-a face cu cărţile, cu puterea capacităţii de a citi şi de a scrie, cu Germania nazistă, cu ororile războiului, dar şi cu frumuseţea relaţiilor dintre oameni, mai ales în timpuri grele.
Despre frumuseţea uitată a vieţii de Andrei Pleşu – a fost prima carte scrisă de Andrei Pleşu pe care am citit-o şi care m-a făcut să-i devin „fan“. Este o colecţie de eseuri publicate anterior prin diferite reviste, pe teme foarte diverse, din care sigur veţi găsi şi ceva pe gustul vostru.
Jurnalul fericirii de N. Steinhardt – cineva spunea că această carte ar trebui să fie lectură obligatorie în şcoală şi sunt de acord. Pe lângă valoarea ei literară, se adaugă cea documentară şi cea morală a exemplului personal. Steinhardt a fost un intelectual şi scriitor cu origini evreieşti, care s-a convertit la creştinismul ortodox în închisoarea de la Jilava şi s-a călugărit după eliberare. Jurnalul cuprinde secvenţe din viaţa din închisoare, dar şi din tinereţea sa, citate, gânduri, meditaţii, organizate aşa cum i-au venit în memorie, putând astfel să descoperi o surpriză la fiecare paragraf.
Pledoarie pentru Creator de Lee Strobel – am scris despre ea aici, aşa că nu voi adăuga decât că este una dintre cele mai bune cărţi de apologetică pe care le-am citit.
Unde este Dumnezeu când sufăr? de Philip Yancey – şi despre această carte găsiţi postare pe blog. Mie mi-a mers la suflet şi mi s-a părut că oferă un răspuns satisfăcător întrebării din titlu.
Urme pe nisip – Cristos şi creativitatea de Michael Card – despre această carte am scris aici.
O făptură atât de minunată de Philip Yancey şi Dr. Paul Brand – găsiţi şi despre această carte o postare pe blogul nostru.
Cu Dumnezeu în subterană de Richard Wurmbrand şi Nobleţea suferinţei de Sabina Wurmbrand – sunt două cărţi care se completează şi de-aceea le-am pus pe amândouă (bine, recunosc, mi-a şi fost greu să aleg doar una dintre ele :D), oferindu-ne imaginea (aproape) completă a lungii perioade de persecuţii suferite de Richard şi Sabina în timpul comunismului în România, descoperind atât perspectiva unui bărbat, pastor, lider, tată, soţ, cât şi a unei femei, mame, soţii, diaconiţe neoficiale. Pe mine m-au impresionat profund mărturiile lor şi m-au făcut să-mi pun serios întrebări cu privire la devotamentul meu faţă de Hristos.
Sper să vă inspire această listă! Voi ce planuri de lectură aveţi pentru anul acesta? Scrieţi-ne în comentarii!
5 gânduri despre „O carte pe lună în 2015”