Un strop de viață #909


Acesta este motivul pentru care doresc atât de mult să mă maturizez în credință. Nu mă tem că imaturitatea mea mă va împiedica să intru în Cer. Destinul meu este asigurat datorită lucrării complete a lui Cristos. Însă imaturitatea mea va împiedica lucrarea lui Dumnezeu prin mine. Da, este adevărat faptul că El poate lucra în ciuda defectelor și a slăbiciunilor mele, dar lucrarea Lui prin mine va fi cu atât mai eficientă cu cât eu renunț la obiceiurile mele vechi și la modul meu vechi de relaționare cu oamenii. Cu toate că cei imaturi merg și ei spre Cer, nu au ocazia să vadă vieți schimbate în mod radical.

Gary Thomas, Credința adevărată

Un strop de viață #908


Principiul acesta se aplică în toate sferele vieții, de jos până sus. renunță la tine însuți și vei decoperi cine ești cu adevărat. Pierde-ți viața și o vei salva. Supune-te morții, morții ambițiilor și dorințelor zilnice și, în cele din urmă, morții trupului tău; supune-te cu fiecare fibră a ființei tale și vei găsi viața eternă. Nu păstra nimic pentru tine. Nimic din ceea ce nu ai dăruit nu va rămâne al tău. Niciunul din lucrurile față de care nu ai murit nu vor învia. Ocupă-te numai de tine însuți și vei găsi la sfârșit numai ură, singurătate, disperare, furie, distrugere și decădere. Privește însă la Cristos și Îl vei găsi pe El, și vei găsi, împreună cu El, toate celelalte lucruri.

C.S. Lewis, Beyond personality (Dincolo de personalitate)

Un strop de viaţă #197


Postul constituie întotdeauna un mod voit de a-ţi focaliza gândul asupra unei realităţi (Dumnezeu), deoarece în fiecare clipă ţi se reaminteşte de cealaltă realitate (hrana). Faptul că ai luat hotărârea să nu mănânci, îţi păstrează înaintea ochilor motivul pentru care de fapt nu mănânci.

Elisabeth Elliot, Călăuzirea lui Dumnezeu

Un strop de viaţă #193


Deseori nu suntem chemaţi să facem mari sacrificii, dar zilnic ni se oferă ocazii să facem sacrificii mici – ocazia de a înveseli pe cineva, ocazia de a face un lucru mărunt pentru a face pe cineva să se simtă confortabil sau mulţumit, ocazia de a renunţa la preferinţele noastre mărunte sau la planurile la care ţinem. Asta ne cere să renunţăm la ceva – la interesul sau confortul nostru, la seara noastră liberă, la locul cald de lângă cămin sau chiar la timiditatea, rezerva sau mândria noastră obişnuită.

Elisabeth Elliot, citată de Roy Lessin în Meet Me in the Meadow

Un strop de viaţă #140


Pe lângă faptul că ne aduce aminte de darul extraordinar al lui Dumnezeu pentru noi, povestea Crăciunului ne îndreaptă, de asemenea, privirile spre acel tip de renunţare de sine şi smerenie în care suntem chemaţi să umblăm ca urmaşi ai lui Hristos. Dacă Domnul Cerului şi al pământului a renunţat la drepturile Sale de a fi observat, aplaudat şi respectat şi a luat forma unui servitor, nu ar trebui să fim şi noi dispuşi să umblăm pe aceeaşi cale? Cultura în care trăim ne îndeamnă încontinuu să luptăm pentru drepturile noastre, să cerem respect şi să ne luptăm pentru a fi recunoscuţi. Dar exemplul lui Hristos – începând de la primele momente ale naşterii Sale – ne spune exact contrariul.

În loc să ne chinuim să fim observaţi şi apreciaţi, noi trebuie să adoptăm o postură total diferită în fiecare domeniu al vieţii noastre, şi anume, una de umilinţă şi renunţare la sine. Fie că suntem recunoscuţi şi aplaudaţi, fie că nu suntem băgaţi în seamă, ar trebui să fie totuna pentru noi. Când vom umbla cu adevărat pe urmele Mielului, ne va interesa doar să-L cunoaştem şi să-L facem cunoscut pe El.

Leslie Ludy, „Humble Beginnings“