CARTEA E O VIAȚĂ

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #21

Cel smerit este conștient de starea sa lăuntrică și, deși aceasta este urâtă, el nu-și pierde personalitatea. Cunoaște că este păcătos și se întristează din pricina asta, dar nu deznădăjduiește, nu se mistuie pe sine. Cel care are sfânta smerenie nu se împotrivește. Primește să i se facă observații fără să se mânie și să se îndreptățească. Nu-și pierde echilibrul. Celui egoist, complexat, i se întâmplă contrariul. La început seamănă cu cel smerit, însă, dacă îl deranjează puțin cineva, îndată își pierde pacea, se mânie, se tulbură.
Cel smerit crede că toate depind de Hristos, și că Hristos îi dă harul Său, și astfel înaintează. Cel ce are sfânta smerenie trăiește de acum în biserica cea nezidită de pe pământ. Are întotdeauna bucuria lui Hristos chiar și în cele neplăcute.
Vedem asta și în viețile sfinților. Apostolul Pavel ce era? Om ca și noi. Dar ce s-a făcut? S-a făcut organ al lui Dumnezeu, vas al alegerii. Mărturisesc cuvintele lui: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine… Căci pentru mine viață este Hristos iar moartea un câștig. Ardea de iubirea lui Hristos. Smerenia l-a ridicat acolo. Să arzi pentru Dumnezeu, aceasta-i totul.

Sf. Porfirie Kavsokalivitul – Ne vorbește părintele Porfirie

Ziua Internațională a Cărții 2024

De patru ani încoace, cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții și a Drepturilor de Autor, sărbătorită pe 23 aprilie, am scris câte un articol despre cărțile citite în prima perioadă a anului, încercând să ne amintim și să ne raportăm la prioritățile noastre de lectură pe care le-am pomenit într-un episod din seria specială CARTEA E O VIAȚĂ – SĂ CITIM!

Am mai scris astfel de articole și la finalul anului 2021 și 2022, dar la sfârșitul anului 2023 nu am mai apucat să scriem nimic, așa că acum ne vom uita în urmă la un an întreg (aprilie 2023-aprilie 2024) ca să vedem care ne-au fost prioritățile și cum s-au schimbat ele.

Irina Enache ne împărtășește multe titluri din spațiul creștin ortodox, jurnale de călătorie, povești și basme (reinterpretate sau originale) și cărți despre Tolkien, opera și moștenirea sa, iar Irina Trancă ne recomandă mai multe devoționale, cărți pentru copii și adolescenți și manga și ne arată ce a însemnat pentru ea un ritm mai lent de lectură, dar și de ce „distrageri” bine-venite a avut parte de la lista de priorități.

Continuă lectura

Părinți duhovnicești contemporani – Starețul Tadei de la Vitovnița

Astăzi vom descoperi viața starețului Tadei (1914 – 2003), care a înfruntat atât comunismul, cât și nazismul, suferind în mai multe închisori, având probleme grave de sănătate, dar a cărui înțelepciune a reușit, după căderea comunismului, să strângă mulțimi de oameni însetați după Dumnezeu.

Tomislav Ștrbulovici s-a născut prematur pe 19 octombrie 1914. Părinții săi erau țărani din Vitovnița, un sat românesc din partea răsăriteană a Serbiei. Copilăria, pentru micul Tomislav, în anii războiului și după război, a fost tristă în săraca familie de țărani. A rămas de timpuriu fără mamă, iar tatăl s-a recăsătorit de două ori, fapt care i-a produs multă amărăciune firavului Tomislav. Nici prin statură, nici prin sănătate și nici prin caracter nu se asemuia celorlalți copii din sat, viețuind într-o lume a gândurilor sale, fiind certat, batjocorit și luat în zeflemea.
Dumnezeu a început să-i descopere încă din copilărie taina gândului, a adunării gândurilor și a luptei împotriva împrăștierii gândurilor. De asemenea, de mic și-a dorit să se dedice cu totul Domnului. „Din copilărie am văzut că există slujire – părinții slujesc copiilor, copiii slujesc părinților – și atunci mi-a venit gândul: dacă fiecare slujește cuiva, eu lui Dumnezeu vreau să-I slujesc, căci El este mai presus de toți.”

Continuă lectura

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #20

Sufletul creștinului trebuie să fie delicat, sensibil (…) să zboare în nemărginire, în stele, în mărețiile lui Dumnezeu, în tăcere. Creștinul nu trebuie să fie molâu, nu trebuie să doarmă. Oriunde ar merge, să zboare și cu rugăciunea și cu imaginația. Și într-adevăr, creștinul care Îl iubește pe Dumnezeu poate să zboare cu imaginația sa, să zboare în stele, în taină, în veșnicie, în Dumnezeu. Să se roage și să zboare cu cugetul său.

Acest cuget nu este o fantezie. Când spunem „zboară” nu este vorba de fantezie, este realitate, nu născocire. Creștinul nu „trăiește în nori” cum se spune de obicei. El surprinde realitatea și o trăiește. Cele pe care le citește în Evanghelie și la Părinți le îmbrățișează, le trăiește, intră în amănunte, le adâncește, face din ele viață. Devine un fin primitor al vestirilor de la Dumnezeu.

Sf. Porfirie Kavsokalivitul – Ne vorbește părintele Porfirie

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #19

Lenevia este un lucru tare rău. Moleșeala este boală, este păcat. Dumnezeu nu ne vrea molâi. „Am uitat să fac treaba asta” sau „Am uitat să închid ușa când am ieșit”. Ce înseamnă „am uitat”? Să nu uiți! Să fii atent! În vreme ce multa strădanie, mișcarea, osteneala, făptuirea – sunt virtute. Osteneala duhovnicească este luptă, luptă duhovnicească. Cu cât mai nechibzuiți sunteți, cu atât veți fi mai chinuiți. Dimpotrivă, cu cât veți fi mai evlavioși și mai atenți, cu atât veți fi mai fericiți.
Aceste lucruri par simple, dar au legătură cu întreaga noastră viață. Cu cât vă apropiați de Dumnezeu, cu atât sunteți mai atenți, fără să urmăriți asta, în toate lucrurile, dar și în cele duhovnicești. Fiind atenți la sufletul vostru, deveniți prin harul dumnezeiesc mai înțelepți.

Sf. Porfirie Kavsokalivitul – Ne vorbește părintele Porfirie