Etichetă: cugetări Postul Paștelui

Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #14


Pentru ce ne este rânduit postul? Cred că pentru a ne aminti mai bine de obârșia noastră. Ca să ne amintim că nu suntem doar rodul pământului, ci și al cerurilor – mai întâi de toate al cerurilor. Ca să ne aducem aminte că suntem neam ales și că Tatăl nostru este Însuși Împăratul cerurilor și al pământului. De ce Biserica ne-a rânduit un astfel de Post aspru? Fără îndoială, ca să ne întoarcem mintea de la toate grijile zilnice cele mărunte și să cugetăm la ceea ce este de căpătâi și are cu adevărat însemnătate. Ca să ne amintim de obârșia noastră și de adevărata noastră cale și de adevărata noastră patrie.
Știi tu pentru ce ne-a rânduit Biserica postul? Negreșit, pentru a ne aminti că, măcar că suntem făcuți din pământ, nu pământul ne-a zidit, căci și pe el a trebuit să-l zidească cineva. Ca să ne amintim de cerul pe care îl purtăm întru noi, în această coajă trupească și pământească. Și să putem despărți întru noi cele cerești de cele pământești, și cele veșnice de cele stricăcioase, și cele trecătoare de cele netrecătoare, și pe călător de mașina călătorului.

Sfântul Nicolae Velimirovici- Inima în Marele Post. Călăuză duhovnicească spre Înviere

Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #13


Domnul nostru ne-a îndemnat pe toți și a poruncit: „Privegheați!” (Mt. 25:13). Niciun cuvânt al vreunei rudenii or prieten al nostru nu are un astfel de preț precum cuvintele Sale cele dinainte de moarte. Aceste cuvinte le avem spre pomenire de multă vreme și le prețuim ca pe un legământ. „Privegheați!” este cuvântul Celei mai apropiate Rudenii ale noastre și al Celui mai mare Prieten al nostru. Acestea sunt cuvintele lui Hristos, rostite înainte de moarte, cuvinte de legământ. Osândit la moarte, El n-a purtat grijă de Sine, ci de cei care au rămas după El – așadar, și de noi. Dacă dorim să împlinim desăvârșit porunca lui despre priveghere, se cuvine să priveghem îndoit: mai întâi asupra sufletului nostru, iar apoi și asupra sufletelor împreună-călătorilor și rudeniilor noastre în această viață. Căci tot El a grăit și următorul cuvânt: „Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte” (Apocalipsa 3:2)
Așadar, să-L ascultăm pe Mântuitorul nostru și să veghem mai întâi asupra sufletului nostru, iar apoi asupra sufletului aproapelui nostru. Să vedem ce avem și ce nu avem în suflet. Să vedem și să cercetăm sufletul nostru în fiece ceas, să-l îmbogățim în Dumnezeu și pentru Dumnezeu, ca să fim gătiți și pregătiți pentru acel ceas când se vor auzi strigătele și vaietele: „iată Mirele vine!” Amin.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Inima în Marele Post. Călăuză duhovnicească spre Înviere

Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #11


Așa cum au spus Părinții și teologii medievali, credința caută să înțeleagă. Trebuie să cugetăm asupra credinței noastre, dacă dorim să ne maturizăm duhovnicește, să dobândim o mai profundă cunoaștere spirituală, dacă dorim să înțelegem taina veșnică dezvăluită în Hristos.
Dar acest lucru este radical diferit de ceea ce învață lumea de astăzi: nu accepta nimic până nu te-ai convins, în termenii tăi, că ai dreptate să accepți. O astfel de atitudine duce la un scepticism aproape universal, o cultură a suspiciunii, în care suntem educați să căutăm motive ascunse că, de exemplu, credința creștină are mai mult de-a face cu jocurile de putere patriarhale, decât cu adevărul despre Dumnezeu și noi înșine. Dacă ești un sceptic ce se îndoiește de totul, ajungi în cele din urmă să nu mai cunoști nimic.
La fel de greșită însă este atitudinea, din nou propovăduită în zilele noastre – mai ales în Biserică – potrivit căreia singurul lucru de care omul are nevoie este o credință lipsită de îndoială, că nu trebuie decât să crezi și chiar să crezi fiindcă este atât de incredibil.
Nu! Dumnezeu ne-a dat o minte iscoditoare, iar noi trebuie să o folosim într-un mod adecvat ca să putem spori în înțelegere, iar această sporire trebuie să fie vizibilă în chipul viețuirii noastre: o sporire în credință, viață și cunoaștere duhovnicească.
„Așa că, de acum încolo, nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii, și chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuși acum nu-L mai cunoaștem în felul acesta.” 2 Corinteni 5:16

Crucea lucrează în lume. Omilii pentru perioadele liturgice de peste an, Pr. Prof. John Behr

Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #10


Un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameşilor, căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă. Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”. Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie. Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit”. Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” Luca 19

Există mai multe aspecte ale acestei lecturi evanghelice despre Zacheu care se referă la propria noastră intrare în deșert.
Mai întâi, să avem dorința arzătoare a lui Zacheu. El nu stă fără rost așteptând să-L vadă pe Domnul, doar-doar va trece pe acolo. Ci se spune că el Îl căuta pe Domnul; există un sens al iminentei sosiri a Domnului și un sens al așteptării lui Zacheu, dorința arzătoare de a-L căuta, de a-L găsi într-un mod activ. Doar dacă abordăm în acest mod perioada Postului, nu într-un sens de presimțire rea, așteptând cu teamă venirea Lui, bucurându-ne în grabă de toate lucrurile la care știm că ni se va cere să renunțăm – nu astfel, ci cu dorința arzătoare de a-L vedea limpede pe Hristos. Numai prin propria noastră căutare speranțele noastre vor fi împlinite prin Postul cel Mare, și ca Zacheu, vom primi mai mult decât am fi așteptat vreodată.
Dacă nu avem nicio dorință și nicio râvnă sinceră, atunci ei bine, vom învăța și vom primi la fel de puțin prin post și prin sărbătoarea care urmează. Săptămânile acestea sunt ca încălzirea dinaintea unei curse care urmează să aibă loc; trebuie să începem, chiar și acum, să pornim a ne pregăti pentru ceea ce se așteaptă de la noi.

Continuă lectura „Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #10”

Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #9


Cântăm adeseori că Hristos a călcat cu moartea pe moarte. Cântăm aceste cuvinte de atât de multe ori, încât nu mai luăm aminte asupra înțelesului lor. Avem tendința să gândim că Hristos a murit pentru că era om, dar fiind Dumnezeu a putut să Se ridice din mormânt. Ei bine, dacă așa ar fi stat lucrurile, cu ce ne-ar mai fi ajutat pe noi? Noi nu suntem Dumnezeu! Am fi fost ținuți în continuare în legăturile morții. Nu, El prin moartea Sa a nimicit moartea, pentru ca să Se poată întoarce la noi, ridicat din morți.
Atunci când cugetăm la această realitate ar trebui să rămânem pe bună dreptate fără răsuflare! Prin moarte – prin ceea ce exprimă slăbiciune, inutilitate, neputință și zdrobirea vieții noastre – chiar prin aceasta El ne-a arătat ce înseamnă să fii Dumnezeu, călcând cu moartea pe moarte!

Continuă lectura „Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #9”
%d blogeri au apreciat: