părinți duhovnicești contemporani

Părinți duhovnicești contemporani – Porfirie Kavsokalivitul

Astăzi vom afla, din cartea Ne vorbește părintele Porfirie, despre un învățător și povățuitor în viața duhovnicească, despre care s-a spus că era un vas în care Duhul Sfânt a sălășluit cu răbdare, iertare și blândețe, făcându-l să se roage cu îndrăzneală, să-i potolească pe cei care se mânie, să îndemne la ascultare și să-L urmeze pe Hristos.
Miezul învățăturii sale a fost iubirea de Hristos, niciodată un cuvânt moralizator în sine, ci rodul unei vieți înduhovnicite, singura cale care duce la „bucuria lui Hristos cea plină de tot harul, care dăinuie veșnic, care aduce o pace nestrămutată, fericirea cea plină de liniște, bucuria care covârșește orice bucurie”, precum spunea el însuși.

Cuviosul Bătrân nu s-a trufit niciodată cu harismele pe care i le-a dăruit Dumnezeu. Trăia în chip smerit și nebăgat în seamă, cu încredințarea că nu avea nimeni ceva de luat de la dânsul: „eu nu am nimic, numai Hristos le are pe toate.” Când vedea minunatele lucrări ale harului lui Dumnezeu din sufletul său, o făcea numai pentru „a simți oamenii îmbrățișarea pe care Hristos o aduce tuturor, pentru ca creștinii să fie ajutați și să se mântuiască, aflându-se în comuniune de iubire cu Hristos.”

Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991) a fost un monah și duhovnic grec contemporan de la Muntele Athos. S-a născut (cu numele de botez Evanghelios) la 7 februarie 1906, lângă satul Sfântul Ioan din Karystia (Evvia), aproape de Aliveri. Părinții săi erau săraci, iar tatăl său, cântăreț bisericesc, care îl însoțise chiar pe Sfântul Nectarie de la Eghina în călătoriile sale, a plecat să lucreze la canalul Panama. Din pricina sărăciei, Evanghelios a părăsit devreme școala și a plecat, la rândul său, să muncească. Visul său, încă de mic, a fost să devină monah. A fost primit ca ucenic, în ciuda vârstei sale fragede, de doi monahi din Kavsokalivia. Foarte ascultător și muncitor, a izbutit în doar câțiva ani să învețe poate mai mult decât ar fi învățat la școală sau universitate.

Continuă lectura

Părinți duhovnicești contemporani – Starețul Tadei de la Vitovnița

Astăzi vom descoperi viața starețului Tadei (1914 – 2003), care a înfruntat atât comunismul, cât și nazismul, suferind în mai multe închisori, având probleme grave de sănătate, dar a cărui înțelepciune a reușit, după căderea comunismului, să strângă mulțimi de oameni însetați după Dumnezeu.

Tomislav Ștrbulovici s-a născut prematur pe 19 octombrie 1914. Părinții săi erau țărani din Vitovnița, un sat românesc din partea răsăriteană a Serbiei. Copilăria, pentru micul Tomislav, în anii războiului și după război, a fost tristă în săraca familie de țărani. A rămas de timpuriu fără mamă, iar tatăl s-a recăsătorit de două ori, fapt care i-a produs multă amărăciune firavului Tomislav. Nici prin statură, nici prin sănătate și nici prin caracter nu se asemuia celorlalți copii din sat, viețuind într-o lume a gândurilor sale, fiind certat, batjocorit și luat în zeflemea.
Dumnezeu a început să-i descopere încă din copilărie taina gândului, a adunării gândurilor și a luptei împotriva împrăștierii gândurilor. De asemenea, de mic și-a dorit să se dedice cu totul Domnului. „Din copilărie am văzut că există slujire – părinții slujesc copiilor, copiii slujesc părinților – și atunci mi-a venit gândul: dacă fiecare slujește cuiva, eu lui Dumnezeu vreau să-I slujesc, căci El este mai presus de toți.”

Continuă lectura

Părinți duhovnicești contemporani – Nicolae Velimirovici

Astăzi vom afla despre una dintre cele mai importante personalități ale credinței din Serbia secolului XX. Nicolae Velimirovici (1881-1956) a fost episcop al Jicei (Žiča) în Serbia. Tânărul Nicolae a absolvit cursurile Seminarului Sfântul Sava, din Belgrad. A obținut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-și teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford și susținut la Geneva, în franceză, pe tema filosofiei lui Berkeley, în 1909. Pe lângă toate aceste performanțe academice, însă, Nicolae a hotărât să devină monah. La sfârșitul anului 1909 a fost tuns în monahism. A devenit apoi profesor la Seminarul Sfântul Sava, din Belgrad.

În aprilie 1915, în timpul Primului Război Mondial, a fost trimis de către Biserica Sârbă în Anglia și America, unde a susținut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor și a popoarelor slave de la miazăzi.

Continuă lectura

Părinți duhovnicești contemporani – Gavriil Georgianul

Astăzi vom descoperi povestea unui părinte duhovnicesc dintr-o țară dragă sufletului meu, pe care am avut ocazia să o vizitez de curând, care a fost mărturisitor al lui Hristos în moduri inedite, în perioada întunecată a stăpânirii sovietice.

Goderdzi Vasilevici Urghebadze (1926-1995) s-a născut în Tbilisi, Georgia. Tatăl său era o persoană publică, însă a fost ucis când micuțul Goderdzi avea doar doi ani.
În copilărie, Vasiko – cum era alintat – era tăcut și își petrecea timpul construind bisericuțe din chibrituri.
Auzind despre „răstignirea Domnului”, a încercat să afle ce însemna aceasta, dar nimeni n-a putut să-i explice. Doar un paznic al unei biserici închise l-a sfătuit să citească Evanghelia. Vasiko a strâns bănuț cu bănuț, restul de la cumpărăturile pe care le făcea când îl trimitea mama lui, și a reușit în final să cumpere o Biblie. Și-a făcut chiar o chilie în grădina casei părintești, încercând să trăiască o viață ascetică. Mai târziu, a transformat chilia într-o mică bisericuță pe care autoritățile comuniste au dărâmat-o în mai multe rânduri. Văzând cât de preocupat este de acest subiect, mama lui nu l-a lăsat să citească și i-a aruncat cartea. Regimul aspru, vremurile cumplite și întunecate, moartea învăluită în mister a tatălui și atmosfera tensionată din întreaga țară îndreptățeau teama mamei de a-și pierde singurul fiu din cauza preocupărilor sale, stăruind ca băiatul să aibă o viață obișnuită.
Vasiko a plecat de-acasă la vârsta de 12 ani, petrecând perioade scurte la mănăstirile Samtavro, Svetishoveli, Shiomgvime (ilustrate în pozele de mai jos, făcute de mine într-o călătorie în Georgia, în anul 2023) și Betania.

Continuă lectura

Părinți duhovnicești contemporani – Luca al Crimeei

Arhiepiscopul Luca al Crimeei (1877 – 1961) a fost unul dintre acei oameni rari care și-a păstrat verticalitatea fără să urască și a spus întotdeauna adevărul fără dorința de a răni.

Valentin Voino-Iasenețki s-a născut în 1877, într-o familie cu nobile rădăcini strămoșești. A primit o aleasă educație. Înclinând mai întâi spre pictură, tânărul Valentin și-a îndreptat pașii spre Academia de Arte Frumoase din Kiev. Simțind o puternică dorință de a-și ajuta semenii, el a renunțat la pictură, cotind spre medicină. Astfel, Valentin s-a înscris la Facultatea de Medicină din Kiev.
Încă de tânăr, studiind Sfintele Scripturi, a dobândit o concepție corectă despre învățătura lui Hristos. A fost în mod special impresionat de acel loc din Evanghelie în care Isus spune „Secerișul este mult, iar lucrătorii puțini”.
Inima a început pur și simplu să-mi tremure și am strigat fără cuvinte: „O, Doamne! Nu cumva sunt puțini lucrătorii Tăi?” Mai târziu, după mulți ani, când Domnul m-a chemat să lucrez în țarina Sa, am dobândit încredințarea că acest text evanghelic a fost prima chemare a lui Dumnezeu la slujirea Lui.

După ce am primit toți diplomele, colegii de an m-au întrebat cu ce am de gând să mă ocup. Când am răspuns că sunt hotărât să devin medic de țară, au zis cu ochii căscați de uimire: „Cum, dumneavoastră să fiți medic de țară?! Doar sunteți savant de vocație!” Am fost necăjit de faptul că nu mă înțeleg deloc, fiindcă eu studiasem medicina cu singurul scop de a fi toată viața medic de țară pentru a da ajutor oamenilor sărmani.

Continuă lectura