Hristos a înviat! – înseamnă că, într-adevăr, este Dumnezeu!
Hristos a înviat! – înseamnă că, într-adevăr, este o lume cerească, lumea cea adevărată și fără de moarte!
Hristos a înviat! – înseamnă că viața este mai tare decât moartea.
Hristos a înviat! – înseamnă că răul este mai slab decât binele.
Hristos a înviat! – înseamnă că toate bunele nădejdi ale omenirii s-au îndreptățit.
Sf. Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău
Auziți aceste cuvinte despre nespusa vitejie pe care numai dragostea o are. Din dragoste, Fiul lui Dumnezeu Se umilește, slujește, învață, vindecă, hrănește, adapă, ridică și îndreaptă, bucură, Se chinuie, pătimește, iartă și moare. „Fiul Omului nu a venit să I se slujească Lui, ci să slujească; și să-Și dea sufletul Său răscumpărare pentru mulți.” Când slujește, slujește cu bucurie, când Se jertfește, Se jertfește de bunăvoie, nu de Sine îngrijindu-Se, ci privind neîncetat la veșnica vatră a dragostei din Ceruri, la ceilalți Doi. A fost ușor pentru Fiul dragostei veșnice să îndure toate acestea. La fel este ușor și oamenilor care au dragoste.
De aceea Sfântul Nil Sinaitul spune: „Toate îți vor fi ușor de făcut sau îndurat, îndată ce dobândești sfânta dragoste. Iar unde dragoste nu este, nici reușită nu este. Și toate sunt grele și cu neputință de făptuit.”
Dragostea este bucurie, prețul dragostei este jertfa.
Dragostea este viață, prețul dragostei este moartea.
Cei ce iubesc bogățiile pământești, puterea și slava, îi silesc fără milă pe alți oameni să slujească „dragostei” lor nesocotite și sunt gata să jertfească acestei „dragoste” a lor pe toți și pe toate afară de sine. Singura lor frică este de a sluji altora și de a se jertfi pe sine pentru alții. (…)
Nu așa este Iubitorul-de-oameni, Domnul – El nu a făcut așa. El S-a pogorât din Tronul ceresc al slavei, ca prin însăși slujirea și jertfirea Sa să mărturisească dragostea lui Dumnezeu către oameni. Dragostea lui Hristos este pilda celei mai mari vitejii. Ea este vitejia în fața căreia tremură și moartea, și iadul.
Sf. Nicolae Velimirovici, Prin dragostea Ta și noi iubim. 500 de cugetări despre credință, dragoste și nădejde
Zis-a Domnul: „Pocăți-vă și credeți în Evanghelie.” Adevărata pocăință nu înseamnă numai întristarea pentru păcatul săvârșit, ci întoarcerea cu totul a sufletului de la întuneric spre lumină, de la pământ spre Cer, de la sine spre Dumnezeu. Pocăința fără această întoarcere pe de-a întregul nu este altceva decât o joacă cu Dumnezeu și cu propriul suflet. Iar cu Dumnezeu nu este de joacă. (…)
Hristos i-a chemat pe oameni să creadă în această Bună-Vestire. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie. Adică i-a chemat să creadă Lui, să creadă în El, să creadă fiecărui cuvânt al Lui. Căci pentru oameni nu este alt chip să ajungă la cunoașterea adevărului în chestiunile cele mai însemnate ale vieții și ființei decât să primească cu credință cuvintele Celui Care este martor nemijlocit al realităților cerești și duhovnicești. Ori cred lui Hristos, ori vor continua să rătăcească în largul apelor întunecate și tulburi ale vieții, în căutarea malurilor și țărmurilor de la capătul apelor. A treia cale nu este dată în istoria mușuroiului omenesc până în ziua de azi.
Sf. Nicolae Velimirovici, Prin dragostea Ta și noi iubim. 500 de cugetări despre credință, dragoste și nădejde
Când ai bogăție, cugetă cum vei răbda cu vrednicie sărăcia.
Când ești fericit, cugetă cum vei răbda cu vrednicie nefericirea.
Când te laudă oamenii, cugetă cum vei răbda cu vrednicie defăimările lor.
Și toată viața ta, cugetă cum vei muri cu vrednicie.
Toate faptele pe care nu le săvârșești în numele cerului și cu îngăduința cerului vor aduce roade amare, pentru că cerul nu le va uda cu ploaia harului și nici nu le va lumina cu lumina sa făcătoare de viață.
În tot ce ai de gând să faci, apleacă urechea la sfatul cerului! La toate câte țeși, leagă ițele de cer!
Sf. Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău
Dacă dorești libertatea, încearcă mai întâi să te dezrobești de tine însuți. Dacă pentru cunoaștere, legea de căpătâi era „cunoaște-te pe tine însuți”, atunci pentru morală legea de căpătâi este „dezrobește-te de tine însuți!”. Dacă vrei să ajungi la libertate prin revoluție, pornește mai întâi o revoluție împotriva ta însuți, și te vei încredința că toate celelalte revoluții sunt de prisos. Dacă vrei să ajungi la libertate prin război, pornește mai întâi război împotriva ta însuți, și dacă vei duce acest război la bun sfârșit, te vei încredința că toate celelalte războaie sunt de prisos.
Zici, nu-i așa, că dorești libertatea? Atunci trebuie să stai alături de Dumnezeu, împotriva ta însuți și împotriva lumii. Mai întâi împotriva ta, de vreme ce în tine se află cel mai însemnat câmp de luptă împotriva lumii. Dacă vei birui lumea aici, în tine însuți, pe cel mai însemnat câmp de luptă, atunci ai biruit-o pe toate fronturile. Iar dacă o biruiești pe toate fronturile fără să o biruiești și în tine însuți, ea va rămâne neînfrântă în cea mai însemnată cetate a sa.
Dacă nu te biruiești pe tine însuți, cu toate celelalte străduințe ale tale, nu vei reuși decât să sari dintr-o temniță în alta, dintr-o colivie în alta. Nici libertatea socială, nici libertatea națională, nici libertatea statală, nici libertatea internațională, fără libertatea de sine, nu sunt nimic altceva decât numele amăgitoare și mincinoase ale feluritelor temnițe, ale feluritelor colivii. Dezrobește-te de tine însuți și vei fi afară din toate temnițele și coliviile.
Când cel închis vrea să fugă din temniță, nu se trudește să dărâme mai întâi zidurile din jurul închisorii, ci zidul propriei sale celule.
Sf. Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău
Să vă bucurați de toate cele ce ne înconjoară. Toate ne învață și ne călăuzesc spre Dumnezeu. Toate împrejurul nostru sunt picături care izvorăsc din iubirea lui Dumnezeu. Cele însuflețite și cele neînsuflețite, și plantele, și animalele și păsările și munții și mările, și apusurile de soare, și cerul înstelat. Sunt micile iubiri prin mijlocirea cărora ajungem la iubirea cea mare, la Hristos.
Să vă folosiți de clipele frumoase. Clipele frumoase apleacă sufletul spre rugăciune, îl fac subțire, nobil, poetic. Treziți-vă dimineață să vedeți răsăritul soarelui îmbrăcat în porfiră. Atunci când v-a însuflețit vreun peisaj frumos, o bisericuță, ceva frumos, să nu rămâneți la acestea, mergeți mai departe, la doxologia pentru toate cele frumoase, pentru a-L trăi pe singurul Frumos. Toate sunt sfinte – și marea, și îmbăierea, și mîncarea. Să vă bucurați de toate. Toate ne îmbogățesc, toate ne călăuzesc spre marea Iubire, toate ne călăuzesc spre Hristos.
Să luați aminte la câte a făcut omul – casele, clădirile mari și mici, orașele, satele, oamenii, civilizația noastră. Să întrebați, să vă întregiți cunoștințele despre orice, să nu stați nepăsători. Aceasta vă ajută la o mai adâncă cercetare a minunățiilor lui Dumnezeu. Toate devin prilejuri de a ne lega cu toate și cu toți. Devin pricini de mulțumire și de rugăciune către Domnul a toate. Să trăiți în mijlocul naturii, al tuturor. Natura este taina Evangheliei. Însă, când nu are cineva har lăuntric, nu-i folosește natura. Natura ne trezește, dar nu ne poate duce în Rai.
Toate cele ce țin de natură ne ajută mult în viața duhovnicească, atunci când sunt cu harul lui Dumnezeu.
Sf. Porfirie Kavsokalivitul – Ne vorbește părintele Porfirie
Hristos a înviat! – înseamnă că, într-adevăr, este Dumnezeu! Hristos a înviat! – înseamnă că, într-adevăr, este o lume cerească, lumea cea adevărată și fără de moarte! Hristos a înviat! – înseamnă că viața este mai tare decât moartea. Hristos a înviat! – înseamnă că răul este mai slab decât binele. Hristos a înviat! –…
Auziți aceste cuvinte despre nespusa vitejie pe care numai dragostea o are. Din dragoste, Fiul lui Dumnezeu Se umilește, slujește, învață, vindecă, hrănește, adapă, ridică și îndreaptă, bucură, Se chinuie, pătimește, iartă și moare. „Fiul Omului nu a venit să I se slujească Lui, ci să slujească; și să-Și dea sufletul Său răscumpărare pentru mulți.”…
Zis-a Domnul: „Pocăți-vă și credeți în Evanghelie.” Adevărata pocăință nu înseamnă numai întristarea pentru păcatul săvârșit, ci întoarcerea cu totul a sufletului de la întuneric spre lumină, de la pământ spre Cer, de la sine spre Dumnezeu. Pocăința fără această întoarcere pe de-a întregul nu este altceva decât o joacă cu Dumnezeu și cu propriul…
Când ai bogăție, cugetă cum vei răbda cu vrednicie sărăcia. Când ești fericit, cugetă cum vei răbda cu vrednicie nefericirea. Când te laudă oamenii, cugetă cum vei răbda cu vrednicie defăimările lor.Și toată viața ta, cugetă cum vei muri cu vrednicie. Toate faptele pe care nu le săvârșești în numele cerului și cu îngăduința cerului…
Dacă dorești libertatea, încearcă mai întâi să te dezrobești de tine însuți. Dacă pentru cunoaștere, legea de căpătâi era „cunoaște-te pe tine însuți”, atunci pentru morală legea de căpătâi este „dezrobește-te de tine însuți!”. Dacă vrei să ajungi la libertate prin revoluție, pornește mai întâi o revoluție împotriva ta însuți, și te vei încredința că…
Să vă bucurați de toate cele ce ne înconjoară. Toate ne învață și ne călăuzesc spre Dumnezeu. Toate împrejurul nostru sunt picături care izvorăsc din iubirea lui Dumnezeu. Cele însuflețite și cele neînsuflețite, și plantele, și animalele și păsările și munții și mările, și apusurile de soare, și cerul înstelat. Sunt micile iubiri prin mijlocirea…