Categorie: Părinții Bisericii

Apoftegmele Părinților pustiei #2


Un bătrân viețuia la un loc cu un frate, iar bătrânul dădea pâine oricui venea la el. Când a văzut fratele acela ce se întâmplă, i-a spus bătrânului: „Dă-mi partea mea de pâine și fă cu partea ta ce dorești.” Iar bătrânul a împărțit pâinea cu fratele acela și a continuat să facă milostenie cu partea lui. Și mulți alergau la el, la bătrân, fiindcă auziseră că dă tuturor. Iar Domnul l-a văzut că se bucură în inima lui și i-a binecuvântat pâinea. Iar fratele și-a mâncat pâinea și i-a spus bătrânului: „Pentru că mai am puțină pâine, ia-o și hai să ne ducem din nou traiul împreună.” Iar bătrânul a zis: „Cum vrei tu, așa fac.” Și au început din nou să viețuiască la un loc. Și când s-a împlinit vremea, au venit cei care aveau nevoie să ia milostenie. Într-o zi fratele a intrat în cămară și au văzut că s-au împuținat pâinile. Și a venit un frate sărac și bătrânul a spus: „Dă-I niște pâine.” Fratele a zis: „Nu mai este nici una, apa.” Bătrânul i-a spus: „Du-te înăuntru și vezi.” Fratele acela s-a dus înăuntru și a găsit cămara de pâine plină ochi. Când a văzut aceasta, s-a înfricoșat și i-a dat fratelui celui sărac. Atunci a cunoscut credința și virtutea bătrânului și I-a dat slavă lui Dumnezeu.

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Apoftegmele Părinților pustiei #1


Astăzi, pentru creștinismul răsăritean, și la noi în țară, începe Postul Paștelui. Anul acesta, pentru a ne însoți această perioadă în care ne propunem să ne rugăm, să postim, să ne depărtăm puțin de cele ale lumii și să medităm mai mult la însemnătatea patimilor și învierii Mântuitorului, am ales un volum cu totul deosebit, apărut în 2021 la Editura Humanitas: Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.
După cum ni se spune în prefața cărții, în volumul de față propunem textul editat critic al versiunii copte sahidice a Apoftegmelor Părinților și traducerea lui în limba română. Am ales să ne ocupăm de versiunea coptă a Patericului întrucât, prin vechimea, coerența și dispunerea materialului, e de mare relevanță pentru istoria întregii constelații de tradiție a Apoftegmelor. Prezenta ediție critică nu e o simplă actualizare a uneia mai vechi, ci o întreprindere de anvergură pentru obținerea unui produs științific nou și autonom și deopotrivă o premieră absolută în spațiul culturii române. Prezentul volum este rezultatul muncii unei echipe de filologi clasici, teologi și filozofi care s-au constituit într-un grup de studiere a limbilor Bibliei, cu o atenție specială asupra limbii copte sahidice.

Continuă lectura „Apoftegmele Părinților pustiei #1”

Părinții Bisericii – Diaconița Olimpiada


Când mi-am început documentarea pentru seria Părinții Bisericii, au existat multe nume feminine care apăreau fie în istoria personală a acelor episcopi, martiri și sfinți, fie în istoria Bisericii în sine, având propria poveste independentă și viață trăită pentru Hristos. Așa că, în luna martie, m-am gandit să scriu niște rânduri despre câteva femei deosebite din istoria Bisericii, onorând faptul că pe lângă cercul celor trei Capadocieni era și o soră, o sfântă de la care chiar și ei aveau de învățat…; sau, undeva departe de locul în care fusese exilat, chiar și marele teolog Ioan Gură de Aur avusese o ucenică, diaconiță…; sau într-o odaie din Imperiu, o mamă se ruga fierbinte pentru fiul ei, Augustin.

Începem această miniserie cu un personaj foarte important în viața lui Ioan Hristostom – Olimpiada, diaconița care, în mijlocul persecuției a știut să-și păstreze smerenia, și-a slujit toată viața aproapele, și-a transformat casa în mănăstire și a fost fiica spirituală a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Continuă lectura „Părinții Bisericii – Diaconița Olimpiada”

Părinții Bisericii: Despre Epifanie


Botezul Domnului, sărbătorit astăzi, 6 ianuarie, a inspirat o mulțime de comentarii și predici ale Părinților Bisericii și ale multor alți creștini după ei. Sărbătoarea a fost atestată pentru prima dată de Clement din Alexandria, în secolul al III-lea. Iar începând cu secolul al IV-lea avem mărturii numeroase despre Epifanie, arătarea Domnului sau dezvăluirea Sfintei Treimi prin Botezul Domnului, din predicile ţinute de Părinţii Bisericii cu ocazia acestei sărbători.
Scrierile lor atribuie o mulțime de semnificații acestui eveniment. În primul rând, în această zi, Sfânta Treime s-a arătat lumii: Dumnezeu Tatăl, prin glasul care zice: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea”, Duhul Sfânt în chip simbolic de porumbel, care odihneşte peste Hristos, şi Mântuitorul botezat de Ioan în apa Iordanului. Botezul este și prefigurarea pogorârii lui Hristos în apele negre ale morții, pentru a lua asupra Lui păcatele și suferințele noastre. De asemenea, prin cufundarea în apele Iordanului, Isus Hristos sfinţeşte apele, pregătind botezul creştin. Botezul Domnului Hristos este o rezidire a omului.

Iată ce mare importanță era acordată acestui eveniment și, prin urmare, și sărbătorii de astăzi, prin care ne facem și noi părtași la acesta. De aceea, în continuare, vom descoperi câteva fragmente din omiliile a trei Părinți ai Bisericii, care dezvăluie noi înțelegeri și dimensiuni ale Botezului Domnului și semnificației acestuia pentru noi:

Continuă lectura „Părinții Bisericii: Despre Epifanie”

Părinții Bisericii #24 – Augustin


În cele 24 de săptămâni de până acum, am aflat frânturi din viața unor mari Părinți ai Bisericii. I-am descoperit pe cei care erau în viață în perioada Apostolilor și chiar au fost ucenici ai Evanghelistului Ioan, apoi pe primii teologi, apologeți și filozofi creștini, pe cei care și-au desfășurat activitatea sub persecuție și de cele mai multe ori și-au sfârșit-o prin martiriu, apoi pe cei care au văzut zorii creștinismului ca religie oficială a Imperiului. Când au apărut ereziile, i-am văzut pe cei care au stat în calea lor, marii apărători ai credinței, participanți la cele mai importante concilii ecumenice. Am descoperit atât figuri marcante care au jucat rol și în viața politică și socială, pe lângă cea bisericească, cât și părinți care s-au retras într-o viață ascetică sau în mănăstiri, pentru a păstra acolo credința cea dreaptă atunci când creștinismul maselor devenea prea diluat. Evident, lista nu este exhaustivă, iar informațiile prezentate atât de pe scurt sunt doar un grăunte de nisip pe o plajă întinsă. Însă sper că v-am stârnit interesul de a descoperi tot mai mult din această „plajă”, pentru că merită!

Părinții Bisericii ne învață cum să abordăm cultura în care trăim, cum să discernem ce e bun din ea și în special cum să intrăm în dialog cu ea. Ne învață cum să cunoaștem și să apărăm credința cea adevărată, și le suntem profund recunoscători pentru lupta pe care au dus-o pentru a păstra integritatea doctrinei și practicilor creștine. Ei ne sunt model de viețuire atât în vremuri de persecuție, cât și în perioade de pace. De la ei învățăm că a fi un bun cărturar merge mână în mână cu a avea grijă de cei defavorizați și bolnavi. Și mai presus de toate, că Isus Hristos merită urmat până la moarte, iar fascinația pentru lucrarea Sa mântuitoare, creația Sa, merită o dedicare de o viață.

Pentru ultimul articol din serie, l-am ales pe nimeni altul decât Fericitul Augustin.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #24 – Augustin”