ImageAstăzi vă propun să descoperim o carte scrisă pentru a ne mustra şi provoca la auto-analiză şi schimbare, scrisă de pastorul şi scriitorul american A.W. Tozer. Aceasta este intitulată Rutină, putreziciune sau trezire: Problema schimbării şi a ieşirii din statu-quo, şi este, de fapt, o compilaţie de predici alcătuită de James L.Snyder (cel care a întocmit majoritatea cărţilor lui Tozer şi a scris chiar şi o biografie a acestuia). Ea a fost publicată prima dată în 1992 la editura Christian Publications, cu titlul original Rut, Rot or Revival: The Problem of Change and Breaking Out of the Status Quo. În limba română, cartea a apărut în anul 2007 la editura Perla Suferinţei.

Predicile lui sunt de prin anii ’50-’60, dar mie mi s-a părut foarte proaspăt şi actual mesajul lui de atenţionare şi de îndemnare la conştientizarea adormirii noastre spirituale. Şi e trist că nu sunt prea multe deosebiri între situaţia Bisericii din America lui Tozer şi ce se întâmplă astăzi probabil în multe biserici din lume.

„Scopul meu este să trezesc pe câţiva din somn. Ştiu că este imposibil să-i trezesc pe toţi, dar sper să trezesc câţiva“, spune Tozer în introducere. Din ce să-i trezească pe oameni? Din rutină, care poate însemna conformism, adaptare la standardele lumii, delăsare, neglijenţă, distorsionare a adevărurilor Scripturii, adormire spirituală.

Care este cauza ei? Păcatul, spune Tozer în mod hotărât. Păcatul te duce la rutină, strică relaţia ta cu Dumnezeu, iar dacă lăsăm păcatul în viaţa noastră fără să luăm niciun fel de măsuri, nu vom mai auzi vocea lui Dumnezeu şi nu vom putea să ieşim din rutină.

De aceea, este nevoie de o schimbare, dar nu de acel fel de schimbare care ţine de forme, de aspectul exterior al lucrurilor – schimbăm structura programului de duminică, mai facem un grup de rugăciune, etc. Schimbarea trebuie să vină din interior şi trebuie să înceapă cu mine.

Biserica este formată din indivizi, o biserică vie este formată din indivizi vii, şi fiecare trebuie să se trezească pentru a avea loc trezirea bisericii. Pastorul singur nu poate trezi o biserică în care fiecare membru în parte nu se cercetează şi nu-şi dă seama de starea în care se află.

Biserica îşi ratează menirea dacă se conformează lumii în care trăim şi dacă se adaptează la tiparele ei de gândire. Tozer dedică un capitol întreg discuţiei despre actualitatea şi caracterul mereu valabil al Bibliei în orice epocă şi are cuvinte aspre împotriva celor care vor să o reinterpreteze şi să o adapteze după cum le convine lor.

„Când te adaptezi, eşti mort. Acelaşi lucru este adevărat şi în cazul în care Biserica se adaptează ideilor care tot vin. Dacă te adaptezi, eşti pierdut. Dacă îndrăzneşti să stai în picioare, lumea se va adapta conform ţie.“

Cum ştii dacă te afli în rutină? Tozer ne arată câteva semne:

„Dacă rugăciunile tale nu primesc răspuns sau dacă rugăciunile tale sunt atât de vagi, încât nici măcar nu eşti sigur dacă răspunsurile au fost la pură întâmplare sau au venit de la Dumnezeu, atunci eşti în rutină.“

„Dacă trăieşti departe de Dumnezeu, sperând totuşi că eşti mântuit, atunci eşti în rutină.“

„Dacă nu progresezi şi eşti la fel acum [ca atunci când erai la început de credinţă], eşti în rutină.“

„Dacă te-ai aşezat undeva şi te-ai obişnuit să trăieşti confortabil cu tine însuţi, eşti în rutină.“

De aceea, schimbarea este absolut necesară pentru ieşirea din rutină şi un motiv pe care ni-l dă Tozer pentru a face acest lucru este că nu avem prea mult timp la dispoziţie, viaţa este scurtă, avem puţin timp să ne pregătim pentru ceva foarte lung – pentru veşnicie.

Şi cum are loc această schimbare, această trezire, cum ieşi din rutină?

Ieşi dându-i lui Dumnezeu tot ce ai, lăsându-L pe Dumnezeu să te stăpânească în mod total. Concentrează-ţi întreaga viaţă asupra lui Dumnezeu şi a Fiului Său, Isus Hristos. Apoi, caută să cunoşti dulcea fascinare de a-L iubi pe Dumnezeu. Nu poţi să dormi prea mult când frumuseţea Domnului Isus este înaintea ochilor tăi. Unii au dormit destul. O, numai dacă ai putea să te trezeşti la vocea Preaiubitului tău! […] Vocea Fiului lui Dumnezeu – ea te-ar scoate din rutină şi te-ar trezi din somn. Isus Hristos este muzica lui Dumnezeu, poezia lui Dumnezeu, arta lui Dumnezeu, frumuseţea lui Dumnezeu, este tot ce are Dumnezeu.“

Şi totul începe cu o auto-analiză, iar Tozer ne propune câteva întrebări pe care să ni le punem:

– Sunt eu întotdeauna sincer şi cinstit?

– Am eu obiceiuri de care îmi este ruşine ca alţii să le afle? Am eu obiceiuri personale de care-mi este ruşine? Este ceva ce ascund atunci când vine pastorul?

– Este vorbirea mea curată? „Orice nu ai putea spune de faţă cu Isus, nu spune. De orice nu ai putea să râzi dacă ar fi Isus de faţă, nu râde.“

– Bârfesc eu oamenii? Am judecat alţi creştini?

– Am eu o minte cerească sau pământească? „Dacă poţi descoperi gândurile care te acaparează, vei şti ce fel de creştin eşti şi ce fel de inimă ai. Întotdeauna ne gândim mult la lucrurile pe care le iubim sau pe care le urâm dacă păstrăm ranchiună pe cineva.“

– Sunt credincios în rugăciune? Martin Luther spunea: „Astăzi am atât de multe de făcut încât va trebui să mă rog mai mult dimineaţă.“ Aşadar, faptul că suntem ocupaţi nu este o scuză să nu ne rugăm sau să nu petrecem timp cu Dumnezeu, ci ar trebui să fie exact acel lucru care să ne facă să ne dăm seama că suntem dependenţi de El.

În final, Tozer spune: „Dacă în urma predicii mele, tu nici nu te vei supăra, nici nu te vei bucura, nici nu te vei întrista, atunci ştiu că nimic nu mai poate fi făcut. Dar există unii oameni care sunt vii şi cred că majoritatea aşa sunt.“ Şi tot el ne încurajează spunându-ne că „Dumnezeu încă nu a spus nimănui să facă un lucru pentru care El să nu-i dea şi puterea de înfăptuire.“

Mărturisesc că prima oară când am citit această carte, deşi m-a provocat să mă analizez, nu m-a impresionat în mod deosebit, pentru că nu eram un admirator al cărţilor de tip predică. Nici acum nu sunt, dar, revăzând notiţele de atunci şi amintindu-mi de unele pasaje, mi-am dat seama că, lăsând la o parte stilul în care este scrisă, ea conţine un mesaj foarte important şi este genul de carte care te provoacă să te analizezi, să gândeşti critic şi să îţi dai seama că nu eşti aşa de bun pe cât te crezi. Şi acesta este genul de carte care îmi place, indiferent de forma în care este scrisă, pentru că sunt de părere că de asta avem nevoie cei mai mulţi dintre noi, mai ales cei care ne numim creştini.

Nu avem nevoie să ni se spună ce grozavi suntem (că deja ştim şi ne lăudăm cu asta) şi să ne fie mângâiat ego-ul, pentru că lumea din jurul nostru, prin media şi alte canale, o face îndeajuns de mult şi într-un mod păgubos prin mesaje de tipul „Totul începe cu tine“ şi altele asemenea.

Dimpotrivă, trebuie să ni se arate că, atunci când ne considerăm buni comparându-ne cu alţii, uităm de fapt cât de înalt este adevăratul standard de comparaţie, şi anume, sfinţenia lui Dumnezeu. Şi astfel, în neglijenţa noastră, ajungem să coborâm standardele lui Dumnezeu şi să nu mai deosebim păcatul din viaţa noastră, pentru că a devenit aşa de subtil.

De aceea, o astfel de carte, ca Rutină, putreziciune sau trezire de A.W. Tozer este exact ceea ce ne trebuie când credem că nu mai avem nimic de schimbat la noi.

Pentru mai multe date despre Tozer şi cărţile lui, puteţi accesa site-ul cmalliance.org, dar şi site-urile a două dintre editurile româneşti care au publicat multe dintre cărţile lui în limba română: Perla Suferinţei şi Kerigma.

Reclame

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s