Devenind o prezență vindecătoare #23


Trecutul este ceea ce este. Nu putem să îl schimbăm. Cineva a spus că pocăința înseamnă să renunți în totalitate la nădejdea de a fi avut un trecut mai bun. Dar nu trebuie să avem o atitudine autojustificatoare spunând că tot ceea ce am făcut a fost potrivit, corect, și că nu puteam face nimic mai bun. Tot ce putem face acum este să ne rugăm să primim mila lui Dumnezeu și să lăsăm deoparte trecutul.


Gary Collins, Sprijinitorul semenilor. Un psiholog creștin te învață cum să-ți ajuți prietenii, familia și colegii

Un strop de viață pentru părinți #24


Istoria continuă a Bisericii depinde și de noi, ca părinți după inima lui Dumnezeu, ca noi să le spunem copiilor despre credincioșia lui Dumnezeu și să îi învățăm binecuvântările adevărului Său astfel încât ei la rândul lor să le spună copiilor lor și copiilor copiilor lor despre „puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9).

Există un singur mod de a fi un părinte dătător de viață – oferindu-le copiilor tăi viața lui Dumnezeu.

Dacă lăsăm ca emoțiile să ne controleze, sentimentele puternice pot afecta modul în care interacționăm cu copiii noștri imaturi. Reacții pline de emoție, cum ar fi furia, judecata sau critica pot înlocui reacții grijulii și gândite.

În loc să fii un polițist al comportamentului, poți fi un sfătuitor al inimii. În loc să fii un adversar care presupune că îi vei prinde pe copiii tăi făcând ce e rău, poți deveni un susținător care se așteaptă să îi găsească făcând ce este bine. Aceasta este o atitudine dătătoare de viață.

Adevăratul nostru scop în calitate de părinți creștini este nu doar să ne asigurăm că copiii noștri devin o parte a vieții creștine, ci mai degrabă să ne asigurăm că noi, ca părinți, le facem cunoștință cu viața lui Hristos. Copiii noștri au nevoie să vadă și să experimenteze viața Dumnezeului Viu trăită în casele și în familiile noastre.

Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent

Părinții Bisericii #23 – Ioan Damaschinul


Sf. Ioan Damaschinul este considerat ultimul părinte bisericesc. S-a născut la Damasc (Siria), în jurul anului 675, ca fiu al lui Sarjun (Serghie) ibn-Mansur, un înalt dregător la curtea califului musulman Abd-el-Malek din Damasc, unde se stabilise din 661 califatul mahomedan. Serghie mai avea și rolul de reprezentant al creștinilor în fața califului. Pentru educația lui Ioan și a fratelui său adoptiv Cosma cel Tânăr, Serghie a răscumpărat de pe piața robilor pe călugărul Cosma. Acesta era foarte bine pregătit, nu numai în domeniul teologiei, ci și al filozofiei și științelor. Pe baza educației primite, a studiilor sale și a viețuirii într-un mediu care îi permitea să analizeze atât creștinismul cât și islamismul. De aceea, Ioan Damaschinul a fost primul teolog creştin care şi-a asumat o confruntare serioasă şi informată cu – şi în cele din urmă o respingere a – ceea ce reprezintă Islamul.

Unele expresii ale lucrărilor sale și unele titluri ale manuscriselor ne permit să presupunem că a fost şi profesor în adevăratul înţeles al cuvântului. Ioan posedă calităţile unui profesor: „claritatea, preciziunea termenilor, dragostea de distincţii şi argumentare, obiceiul de a recurge la comparaţiile cele mai simple pentru a face să se înţeleagă doctrinele cele mai înalte”, după cum consemnează Martin Jugie în „La vie de saint Jean Damascen”, 1924.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #23 – Ioan Damaschinul”

Devenind o prezență vindecătoare #22


Predarea nu este pasivă, ci activă. Predarea este deschiderea mâinilor mele și a inimii pentru ca ele să fie umplute de Dumnezeu. În mod clar, această înțelegere a predării este contrară culturii. În general, cultura definește predarea punând în ecuație un pierzător și un învingător. Cu toate acestea, potrivit înțelegerii creștine despre predare, când renunț la egoism, câștig și eu, și cealaltă persoană. Predarea este o situație câștig – câștig.


Dr. Albert S. Rossi – Cum să devii o prezență vindecătoare

Un strop de viață pentru părinți #23


„Lucrurile bune” înseamnă să hrănești creierele copiilor tăi cu cea mai bună hrană pe care le-o poți da – o versiune bună a Bibliei, cele mai bune cărți biblice, cele mai bune cărți clasice ilustrate pentru copii, literatura clasică pentru copii, alegorii sau opere fantastice creștine (cum sunt Cronicile din Narnia), istoria Bisericii și biografii creștine, povești despre eroi creștini, cărți frumoase de artă și fotografie și tot ce e mai bun din toate genurile de muzică. Dă-le copiilor acces la toate lucrurile bune din casa ta. Lasă-i să se hrănească din ele după cum vor, ori de câte ori au timp liber să aleagă să-și umple mintea cu ele.

Căminul tău n-ar trebui să fie cunoscut pentru conformarea copiilor tăi unor reguli stricte și pentru așteptările parentale, ci pentru dragostea, libertatea, creativitatea și credința copilăroasă prezente acolo.

Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent