Devenind o prezență vindecătoare #39


Iertați-i pe toți cei implicați în problema dumneavoastră.

Recunoașterea responsabilității și iertarea celorlalți se presupun reciproc. Motivul pentru care unii nu pot ierta este că, dacă ar face-o, și-ar tăia craca de sub picioare și n-ar mai avea pe cine învinovăți. Recunoașterea responsabilității și iertarea sunt aproape una și aceeași acțiune: în unele cazuri, trebuie să faci cele două lucruri simultan. Isus a afirmat foarte limpede că vindecarea nu este posibilă în lipsa iertării autentice.


Paul David Tripp, Instrumente în Mâinile Răscumpărătorului

Devenind o prezență vindecătoare #38


Cunoaște El cel mai grav sentiment provocat de toate infirmitățile noastre – când nu putem nici măcar să ne mai rugăm? Când ne simțim abandonați, părăsiți chiar și de Dumnezeu? Crezul apostolic spune: „S-a pogorât la Iad”. Când Isus era pe cruce, până și cerurile s-au tulburat. Au asurzit când viața se scurgea din El. A cerut ajutor în angoasa Lui din urmă, însă n-a primit nici un răspuns. „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce M-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-Mi ajuți și fără să asculți plângerile Mele? Strig ziua, Dumnezeule, și nu-Mi răspunzi” (Psalmul 22:1-2)

Dumnezeu înțelege strigătul abandonării. El cunoaște simțământul provocat de infirmitățile noastre. Isus Hristos a cunoscut fiece teamă, teroare și anxietate pe care tu și eu le putem trăi în cele mai groaznice momente de respingere, abandonare și depresie.

Nu e nevoie să ne apropiem vinovați sau rușinați. Trebuie să ne apropiem cu îndrăzneală, cu încredere, știind că El nu doar simte alături de noi, ci vrea să ne vindece. Și nu ne-a abandonat, căci Duhul Sfânt ne ajută în neputințele noastre. Beneficiem de pe urma experienței umane a lui Isus Hristos prin prezența Duhului Sfânt, care ne va ajuta în infirmitățile noastre, într-o participare bilaterală pentru vindecarea lor.


Paul David Tripp, Instrumente în Mâinile Răscumpărătorului

Devenind o prezență vindecătoare #36


Iubirea este semnul distinctiv al creștinului (Ioan 13:35) și în mod repetat suntem învățați să îi iubim pe oameni. Descrierea biblică a iubirii consemnată în 1 Corinteni 13 prezintă un standard foarte înalt. „Iubirea”, citim acolo, „este foarte răbdătoare și amabilă, niciodată geloasă sau invidioasă, niciodată îngâmfată sau plină de mândrie, niciodată arogantă, egoistă sau bădărană. Iubirea nu își impune voia proprie. Ea nu este irascibilă sau hipersensibilă. Iubirea nu păstrează resentimente și de-abia observă răul pe care i-l fac alții. Ea nu se bucură de nedreptate, ci se bucură atunci când adevărul învinge. Dacă iubești pe cineva, îi vei fi loial indiferent de cost. Întotdeauna vei crede în el, vei aștepta ce e mai bine de la el și vei face tot ce ține de tine pentru a-i lua apărarea” (Traducere după versiunea The Living Bible citată de autor).

Gary Collins, Sprijinitorul semenilor. Un psiholog creștin te învață cum să-ți ajuți prietenii, familia și colegii

Devenind o prezență vindecătoare #35


Trupul lui Cristos are un potențial imens pentru a oferi părtășie, acceptare și sentimente de apartenență și siguranță care poartă o mare valoare terapeutică, atât pentru credincioși, cât și pentru ceilalți oameni în nevoie care ajung în contact cu credincioșii. Pentru descrierea acestui gen de părtășie, Noul Testament folosește cuvântul grecesc Koinonia. El împlică împărtășirea credincioșilor unii cu alții în purtarea reciprocă a poverilor, mărturisirea greșelilor, supunerea unii față de alții, încurajarea și edificarea reciprocă în umblarea noastră cu Domnul. Într-un singur cuvânt, părtășia creștină este exprimarea continuă a iubirii.

Gary Collins, Sprijinitorul semenilor. Un psiholog creștin te învață cum să-ți ajuți prietenii, familia și colegii

Devenind o prezență vindecătoare #34


Unul dintre scopurile majore ale trupului lui Cristos, Biserica, este ajutorarea oamenilor. „Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel… ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteți trupul lui Cristos, și fiecare, în pare, mădularele lui.” (1 Corinteni 12-24-27). Potrivit planului lui Dumnezeu, Biserica trebuie să fie o comunitate unită de credincioși care sunt împuterniciți de Duhul Sfânt, cresc spre maturitate și îi slujesc atât pe cei din biserică, cât și pe cei din afară.

Gary Collins, Sprijinitorul semenilor. Un psiholog creștin te învață cum să-ți ajuți prietenii, familia și colegii