Prima roadă a dragostei este meditația minții asupra lui Dumnezeu. Îndrăgostitul Își are gândurile îndreptate mereu spre obiectul dragostei sale. Acela care Îl iubește pe Dumnezeu este absorbit și transportat în contemplarea lui Dumnezeu. „Când mă trezesc, sunt tot cu Tine” (Ps. 139:18). Gândurile sunt ca niște călători prin minte. Gândurile lui David au urmat calea cerului: „Sunt tot cu Tine”. Dumnezeu este comoara, iar acolo unde este comoara, acolo este și inima. Prin aceasta ne putem verifica dragostea față de Dumnezeu. Spre ce se îndreaptă cel mai mult gândurile noastre? Putem spune că suntem absorbiți de încântare când ne gândim la Dumnezeu? Au prins gândurile noastre aripi? Și-au luat zborul spre înălțimi? Contemplăm la Cristos și la gloria Lui? Oh, cât de departe sunt de dragostea lui Dumnezeu aceia care de-abia se gândesc la El! „Dumnezeu nu este în toate gîndurile lor” (Ps. 10:4, trad lit.) Cel păcătos Îl alungă pe Dumnezeu din gândurile sale. Niciodată nu se gândește la Dumnezeu altfel decât cu groază, așa cum un întemnițat se gândește la judecătorul său.

Dallas Willard, Înnoirea inimii. Formarea caracterului cristic