Doamne, fă din mine un instrument al păcii tale.

Acolo unde este ură, ajută-mă să aduc dragoste.

Unde este greșeală, iertare. Unde este neînțelegere, împăcare.

Unde este îndoială, credință.

Unde este disperare, speranță.

Unde este tristețe, bucurie.

Unde este întuneric, lumina Ta.

Dacă dăm, suntem îmbogățiți.

Dacă uităm de noi înșine, găsim pace.

Dacă iertăm, primim iertare.

Dacă murim, primim învierea veșnică.

Dă-ne pace, Doamne.

Sf. Francis din Assisi, Classic Quotation Collection


O credință fără nici cea mai mică umbră de îndoială este asemenea corpului omenesc fără anticorpi. Oamenii care, voioși, trec prin viață prea ocupați sau indiferenți pentru a-și pune întrebarea dificilă de ce cred ceea ce cred se vor trezi lipsiți de apărare împotriva ori a experienței tragediei, ori a întrebărilor iscoditoare ale unui sceptic inteligent. Credința unei persoane se poate nărui peste noapte, dacă această persoană a neglijat de-a lungul anilor să-și asculte cu răbdare propriile îndoieli, care doar după o îndelungă reflecție ar trebui înlăturate.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului

Reluări CARTEA E O VIAŢĂ – 6 august 2016


Ţi-a fost vreodată zdruncinată credinţa de îndoială? Ţi-e teamă să mărturiseşti că, de fapt, de multe ori te cuprinde îndoiala?
Nu te îngrijora! Îndoiala nu este de temut şi este ceva natural. Aflăm care este raportul dintre îndoială şi credinţă din cartea Îndoială şi credinţă de Alister McGrath, sâmbătă, 6 august de la ora 16:00 în emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ.
Îndoiala este un semn de aducere aminte că trebuie să Îl descoperim pe acest Dumnezeu care ne-a chemat şi care ne invită să Îl cunoaştem mai mult şi mai profund. Fii sigur că „Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta“.
Descoperiţi modalitaţi practice de a pune credinţa creştină în acţiune, de a o face inteligibilă şi, mai ales, funcţională, în emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ pe 94,2 FM sau pe rve.ro.


În acea îngrozitoare relatare a Patimilor există o aluzie emoţională şi clară la faptul că autorul tuturor lucrurilor a suferit (într-un fel de neînchipuit) nu numai agonia, ci şi îndoiala. Stă scris: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.” Nu. Dar Domnul Dumnezeul tău se poate ispiti pe Sine. Şi se pare că tocmai asta s-a întâmplat în grădina Ghetsimani. Într-o grădină Satana l-a ispitit pe om; şi tot într-o grădină Dumnezeu l-a ispitit pe Dumnezeu. El a trecut, într-un fel suprauman, prin grozăvia omenească a pesimismului. Lumea s-a cutremurat şi soarele s-a întunecat pe cer nu în momentul Răstignirii, ci la strigătul de pe cruce: strigătul care mărturisea că Dumnezeu îl părăsise pe Dumnezeu.

G.K Chesterton, Ortodoxia. O filozofie personală


În ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu, am mai trecut pe aici. L-am certat, nu am crezut în El, L-am acuzat şi am renunţat la orice învoială făcusem cu El. Dar, până la urmă, am descoperit că este capabil să-mi restaureze credinţa pentru că El mă cunoaşte mai bine decât îmi cunosc eu sora. Şi-a făcut apariţia, în mijlocul durerii viscerale, în moduri pline de putere pe care nu le puteam nega, lăsându-mă pe deplin conştient de faptul că El fusese acolo.

Nici n-aş putea să încep să mă gândesc că voi crede întotdeauna în El, că Îl voi iubi, că Îl voi ierta, că-L voi lăsa înăuntru, dar, până acum, în mijlocul celor mai dificile situaţii personale El nu m-a părăsit.

Nu a răspuns la toate întrebările mele şi cu siguranţă nu a „lucrat toate lucrurile spre bine“ în felul în care m-aş fi aşteptat.

Dar odată când mă aflam în locul cel mai de jos, El a intrat în lumea mea distrusă aşa de neaşteptat şi într-un mod atât de palpabil încât până şi inima mea ciudată n-a putut să-i nege prezenţa.

Matt Bays, „when you just want to find God in the ruins of everyday life“