Sâmbătă, 3 septembrie, de la ora 16:00 în emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ descoperiţi o carte de apologetică scrisă de un fost jurnalist ateu. Lee Strobel a decis să afle care este originea vieţii şi a luat interviuri câtorva cercetători de renume din domenii ca astrofizica, cosmologia şi biochimia şi ne prezintă concluziile sale în cartea Pledoarie pentru Creator. Descoperiţi argumentele ştiinţei în favoarea existenţei unui Creator din dialogul cu Teo, invitatul nostru, la RVE Bucureşti pe 94,2 FM sau pe rve.ro.
Etichetă: ştiinţă
Un strop de viaţă #279
Ştiinţa – cantitate de informaţii acumulate
Pricepere – abilitatea de a pune în practică informaţiile acumulate
Înţelepciune – folosirea abilităţii de a pune în practică numai spre bine, după un cod moral bine stabilit
Opusul lui „ştiinţă“ nu este „prostie“, ci ignoranţă (acesta este şi sensul cuvântului care s-a tradus „prost“ în varianta românească a cărţii Proverbelor).
Opusul lui „priceput“ este neîndemânatic sau, şi mai simplu, „ne-priceput“ sau „prost“ (în sensul că toate îi ies prost – vezi Proverbe 9:4; 30:2).
Opusul lui „înţelept“, nu este „prost“, ci „ne-bun“, adică geniu-rău, om de ştiinţă, foarte priceput, care alege însă să-şi folosească abilităţile pentru împlinirea unor planuri „rele“ (vezi Proverbe 10:23; 19:1; 24:9).
În contextul Bibliei, o băbuţă analfabetă de la ţară care I se închină râvnitoare lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât un academician ateu. Fără Dumnezeu, omul nu poate fi decât un animal educat, un hârciog care hârţogăreşte prin ambalaje de hârtie.
Daniel Brânzei, Amintiri cu sfinţi vol.4
Un strop de viaţă #153
Cibernetica a dovedit peremptoriu ceea ce progresul neîncetat al ştiinţelor dezvăluia cu încetul: implicata, absoluta necesitate a unui Mare Programator. […] Codul genetic? Fixat şi, invariabil, programat. Constituţia atomului? Numai după anumite modele arhetipale, programate. Limbajul? Structurat şi el, ca inconştientul, după program. Invarianţa speciilor? Tot dovada unor limite prevăzute. Reţeaua legăturilor de rudenie? Cu numeroase variante, dar nu infinite, deci iar structuri, programare.
Acestea sunt viziuni cibernetice ale lumii, adică tot atâtea recunoaşteri ale unor modele. Să fie toate spontane şi întâmplătoare? Aida de! Cibernetica este suprema dovadă raţional ştiinţifică a creaţiei, noţiunea universală de programare nu mai îngăduie nicio îndoială cu privire la existenţa Creatorului. Ceea ce, desigur, nu curpinde şi necesitatea unui mântuitor şi a întrupării sale. Acestea rămân mai departe sub semnul libertăţii, sunt actul nostru cel mai de preţ, mai specific diferenţiator şi mai anti-entropic: actul de credinţă.
N.Steinhardt, Jurnalul fericirii
Un strop de viaţă #66
Realitatea este o unitate multistratificată. Pot să percep un om ca pe un agregat de atomi, un sistem biochimic deschis în interacţiune cu mediul, un specimen de homo sapiens, o capodoperă, cineva ale cărui nevoi merită respectul şi compasiunea mea, un frate pentru care a murit Cristos. Toate acestea sunt adevărate şi converg misterios în una şi aceeaşi persoană. A nega unul dintre aceste straturi ar însemna a diminua atât persoana respectivă, cât şi pe mine însumi, ca receptor, şi a viola bogăţia realităţii. O parte din argumentul teismului constă în aceea că aceste niveluri îşi găsesc ancorarea şi garanţia în Dumnezeu, Creatorul şi Temeiul a tot ce există.
Dr. John Polkinghorne, citat în Sfârşitul raţiunii, de Ravi Zacharias
Un strop de viaţă #37
Dumnezeu nu ne cere să înţelegem motivul fiecărei schimbări de direcţie în viaţă sau să privim cu frustrare obstacolele aparente. Ci El vrea să acceptăm împrejurările pe care ni le îngăduie şi să răspundem cu ascultare şi cu încredere, chiar şi atunci când ele par neclare şi contradictorii. Evenimentele care nu s-au aflat în puterea mea, precum războiul şi uşile care mi-au fost închise în nas de birocraţie, au servit la călăuzirea mea, blocându-mi calea. Acestea, la rândul lor, m-au trimis înapoi la Duhul Sfânt, să cer ajutor în confruntarea cu un nou complex de împrejurări, care impuneau o evaluare nouă şi strategii noi.
Sunt, la urma urmei, doar o celulă din Trupul lui Hristos. Este rolul Capului să-i îndrume pe ceilalţi membri şi să coordoneze acţiunile întregii biserici. Ceea ce El cere de la mine este pur şi simplu loialitate, angajamentul de a urma mesajele Duhului Său, sub orice formă vin ele, într-o manieră care zideşte întregul Trup.
Dr. Paul Brand, în Creaţi după Chipul Său
CARTEA E O VIAȚĂ 