Pe vremea propriului meu scepticism, îmi doream o intervenţie spectaculoasă din înalt. Căutam o dovadă a realităţii nevăzute, posibilitatea unei anume verificări. În vremuri de credinţă, asemenea iruperi supranaturale mi se par cu mult mai puţin importante, în parte întrucât orice explicitare materialistă a vieţii este inadecvată în motivarea realităţii. Am învăţat să identific căi mai subtile de comunicare între lumea văzută şi cea nevăzută. Simt în dragostea romantică ceva mai mult decât o simplă atracţie biochimică. Întrezăresc în frumuseţe şi în natură amprenta unui geniu creator căruia nu-mi rămâne decât să mă închin.
Ţelul contemplaţiei este acela de a vedea lumea aşa cum o vede Dumnezeu, o uniune a celor două lumi şi nu clivajul dintre ele. Ceea ce presupune atât experienţa practică a unei vieţi întregi, cât şi rarele, singularele străfulgerări ale revelaţiei.

Philip Yancey, Zvonurile altei lumi

 


Cibernetica a dovedit peremptoriu ceea ce progresul neîncetat al ştiinţelor dezvăluia cu încetul: implicata, absoluta necesitate a unui Mare Programator. […] Codul genetic? Fixat şi, invariabil, programat. Constituţia atomului? Numai după anumite modele arhetipale, programate. Limbajul? Structurat şi el, ca inconştientul, după program. Invarianţa speciilor? Tot dovada unor limite prevăzute. Reţeaua legăturilor de rudenie? Cu numeroase variante, dar nu infinite, deci iar structuri, programare.

Acestea sunt viziuni cibernetice ale lumii, adică tot atâtea recunoaşteri ale unor modele. Să fie toate spontane şi întâmplătoare? Aida de! Cibernetica este suprema dovadă raţional ştiinţifică a creaţiei, noţiunea universală de programare nu mai îngăduie nicio îndoială cu privire la existenţa Creatorului. Ceea ce, desigur, nu curpinde şi necesitatea unui mântuitor şi a întrupării sale. Acestea rămân mai departe sub semnul libertăţii, sunt actul nostru cel mai de preţ, mai specific diferenţiator şi mai anti-entropic: actul de credinţă.

N.Steinhardt, Jurnalul fericirii


Tot ceea ce înseamnă viaţă presupune o confruntare între impuls şi inhibiţie, între natura decăzută şi chipul lui Dumnezeu. A înţelege viaţa din perspectiva sacrului nu are alt temei decât credinţa elementară în faptul că, plămădind făptura umană, Creatorul i-a menit binele absolut.

Philip Yancey, Zvonurile altei lumi

 


Concepţia despre lume şi viaţă a lui Isus are legătură cu apariţia ştiinţei în lumea noastră. În zilele noastre, mulţi oameni cred că ştiinţa şi credinţa se împotrivesc una alteia. Dar profesorul Diogenes Allen de la Universitatea Princeton scrie: Am început să înţelegem că încă de la naşterea ei, ştiinţa a datorat mult creştinismului.

Potrivit lui Allen, creştinismul are atitudini care erau indispensabile pentru apariţia ştiinţei. Creştinii, spre deosebire de Platon, cred că materia e bună, fiindcă a fost creată de Dumnezeu. Prin urmare, studiul ei e bun. Lumea a fost creată de un Dumnezeu caracterizat prin ordine şi raţiune, de aceea suntem îndreptăţiţi să ne aşteptăm nu la haos, ci la ordine şi la raţiune, la lege şi la regularitate în creaţie, în natură. Pe de altă parte, dat fiind că Dumnezeu este liber şi omniscient, nu putem niciodată prezice ce va face, de aceea va trebui să investigăm. Va trebui să experimentăm pentru a descoperi lucrările Lui.

Mai mulţi istorici susţin că ideile despre cum trebuie să funcţioneze lumea dacă este creată de un Dumnezeu bun şi raţional au fost cruciale pentru crearea ştiinţei. În martie 2009, NASA a trimis în spaţiu un telescop purtând numele lui Johannes Kepler, marele matematician şi astronom care a trăit în jurul anului 1600 d.Cr. Iată ce a scris Kepler:

Citește mai mult

„Pledoarie pentru Creator“ de Lee Strobel


Astăzi vom descoperi cum a fost schimbată viaţa unui ateu convins care a decis să cerceteze majoritatea dovezilor referitoare la creştinism şi să le verifice validitatea. Timp de doi ani, acesta a călătorit şi a stat de vorbă cu specialişti din domenii ca istoria, filozofia, teologia, fizica, biochimia, cosmologia, astronomia şi biologia.

Este vorba despre Lee Strobel, un autor creştin contemporan. De formaţie jurnalist, acesta a lucrat timp de 14 ani ca jurnalist de investigaţie profesionist la ziarul The Chicago Tribune, experienţă ce l-a ajutat în propria investigaţie cu privire la creştinism şi Isus Hristos. El a fost motivat în cercetarea sa de transformarea pe care a observat-o în viaţa soţiei sale, Leslie, care a decis să-l urmeze pe Isus înaintea lui. El a vrut să afle dacă există o bază reală pentru credinţa ei, dacă există dovezi în afara Bibliei care să dovedească validitatea acestei scrieri şi a Evangheliei, dar şi a existenţei lui Dumnezeu. Toate dovezile l-au îndreptat spre Dumnezeu şi Lee Strobel a devenit creştin în anul 1981.

Ca urmare a cercetărilor sale sau, mai degrabă, pe baza acestora, Lee Strobel a scris o serie de cărţi în care intră în dialog cu diverşi cercetători pentru a supune judecăţii tot felul de obiecţii la adresa existenţei unui Creator, a nevoii de credinţă sau a istoricităţii şi dumnezeirii lui Isus Hristos. Acestea sunt Pledoarie pentru Cristos, Pledoarie pentru credinţa creştină şi Pledoarie pentru Creator.

Citește mai mult