Trebuie să începem să ne pocăim de lipsa noastră de sfinţenie în prezenţa Celui Sfânt; să ne pocăim de îngăduinţa prea mare de sine în prezenţa Hristosului altruist; să ne pocăim de asprimea noastră în prezenţa Hristosului binevoitor şi iertător. Trebuie să ne pocăim de atitudinea noastră călduţă în prezenţa Hristosului plin de zel, care arde ca o flacără.
A.W. Tozer, Umblarea mea zilnică
În vremea noastră umanistă a creştinismului diluat, sentimental, am pierdut sentimentul sacrului în biserică. Cu toată zarva, gălăgia şi divertismentul din biserică, nu prea mai este loc pentru cultivarea sentimentului de sfinţenie pentru Domnul.
Când va învăţa creştinul de azi că strângerea laolaltă pentru închinare nu este pentru a ne face nouă pe plac şi a face ce ne distrează şi ne entuziasmează pe noi, ci are totul de-a face cu a-I face pe plac lui Dumnezeu? Pe placul lui Dumnezeu sunt doar sacrul şi sfinţenia.
A.W. Tozer, Umblarea mea zilnică
Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să sujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți. (Marcu 10:43)
Aceasta ar putea fi numită „Calea sfântului”.
Sfântul nu încearcă să câștige importanță printr-o goană nesfârșită după realizări ci o primește prin har.
Sfântul nu alege ca valoare absolută împlinirea de sine, ci dăruirea de sine, în dragoste.
Sfântul nu caută gloria, ci îi dă gloria absolută Dumnezeului glorios.
Sfântul nu-și impune propria voință, ci o predă bunului Dumnezeu.
Sfântul nu detestă slujirea, ci o îmbrățișează.
John Ortberg, Cine este omul acesta?
Oameni care au fost, influenţe care vor rămâne. Acesta este motto-ul seriei de cărţi despre care vom vorbi astăzi, şi anume, seria de 4 volume Amintiri cu sfinţi, scrise şi compilate de Daniel Brânzei.
Oamenii despre care vă voi vorbi în această carte au fost instrumentele omeneşti care, în mâna unui desăvârşit Maestru, mi-au modelat caracterul meu aflat într-o continuă şi necesară formare, scrie Daniel Brânzei în prefaţa primului volum. (mai mult…)
Când creştinii vor învăţa din nou să se roage, Dumnezeu va face iarăşi lucruri mari pe pământ. Este vremea să ne întoarcem la o viaţă de pocăinţă şi de sfinţenie, pentru ca Dumnezeu să ne asculte. Este vremea să ne întoarcem la o viaţă de rugăciune şi atunci copiii lui Dumnezeu vor câştiga iarăşi biruinţa.
Liviu Olah în Amintiri cu sfinţi vol.4 de Daniel Brânzei
În preajma anului 1923, îmi făceam un bilanţ al activităţii mele de zece ani de preoţie la ţară şi un an de redactor la foaia „Lumina Satelor“ şi mă gândeam cu durere la zădărnicia celor unsprezece ani de strigare în pustiu, fără urme şi fără roade.
Era noaptea târziu. Pe sub fereastra casei mele tocmai trecea urlând un grup de beţivi. Asta mi-a sporit şi mai mult durerea. Am căzut în genunchi plângând şi m-am rugat Domnului să-mi ajute în anul ce vine să lucrez cu mai multă izbândă.
În acea noapte, Duhul Domnului mi-a inspirat gândul unei hotărâri care s-a publicat în numărul de Anul Nou 1923 al foii „Lumina Satelor“. În această Hotărâre, îi chemam pe cititorii mei să intre în anul cel noi cu o hotărâre de luptă contra beţiilor, sudalmelor şi altor păcate. Prin iscălirea unei declaraţii, îi chemam să se hotărască contra păcatelor. Din acest început, a ieşit, pe urmă, mişcarea „Oastea Domnului“. Iniţiativa aceste mişcări, este, aşadar, pe de-ntregul, a Domnului.
Pr. Iosif Trifa în Amintiri cu sfinţi vol.3 de Daniel Brânzei
Trebuie să începem să ne pocăim de lipsa noastră de sfinţenie în prezenţa Celui Sfânt; să ne pocăim de îngăduinţa prea mare de sine în prezenţa Hristosului altruist; să ne pocăim de asprimea noastră în prezenţa Hristosului binevoitor şi iertător. Trebuie să ne pocăim de atitudinea noastră călduţă în prezenţa Hristosului plin de zel, care…
În vremea noastră umanistă a creştinismului diluat, sentimental, am pierdut sentimentul sacrului în biserică. Cu toată zarva, gălăgia şi divertismentul din biserică, nu prea mai este loc pentru cultivarea sentimentului de sfinţenie pentru Domnul. Când va învăţa creştinul de azi că strângerea laolaltă pentru închinare nu este pentru a ne face nouă pe plac şi…
Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să sujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru…
Oameni care au fost, influenţe care vor rămâne. Acesta este motto-ul seriei de cărţi despre care vom vorbi astăzi, şi anume, seria de 4 volume Amintiri cu sfinţi, scrise şi compilate de Daniel Brânzei. Oamenii despre care vă voi vorbi în această carte au fost instrumentele omeneşti care, în mâna unui desăvârşit Maestru, mi-au modelat…
Când creştinii vor învăţa din nou să se roage, Dumnezeu va face iarăşi lucruri mari pe pământ. Este vremea să ne întoarcem la o viaţă de pocăinţă şi de sfinţenie, pentru ca Dumnezeu să ne asculte. Este vremea să ne întoarcem la o viaţă de rugăciune şi atunci copiii lui Dumnezeu vor câştiga iarăşi biruinţa.…
În preajma anului 1923, îmi făceam un bilanţ al activităţii mele de zece ani de preoţie la ţară şi un an de redactor la foaia „Lumina Satelor“ şi mă gândeam cu durere la zădărnicia celor unsprezece ani de strigare în pustiu, fără urme şi fără roade. Era noaptea târziu. Pe sub fereastra casei mele tocmai…