Un strop de viaţă #40


Un lucru pe care promotorii Noii Spiritualităţi l-au făcut în mod cert este că au confirmat adevărul spus de C.S. Lewis că oamenii nu au un suflet, ci mai degrabă fiecare dintre noi este un suflet. Însă toţi avem trupuri. Aceasta este paradigma de la care vreau să pornesc în răspunsul meu către Noua Spiritualitate şi să demonstrez că tot ce caută adepţii Noii Spiritualităţi se găseşte de fapt în Isus. Dar nu în acel Isus pe care Îl popularizează televiziunile comerciale. Nu în acel Isus conceput de imaginaţia New Age. Şi nu în acel Isus despre care toţi vorbesc, dar pe care nimeni nu Îl urmează, care este doar auzit, însă niciodată văzut. Acel Isus la care mă refer eu este Realitatea Absolută, care a venit la noi în trup omenesc pentru a ne aduce har şi adevăr ca să putem deveni copii ai lui Dumnezeu.

Destinul nostru ţine de o Persoană, nu de pelerinajul făcut într-un anumit loc. Scopul nostru este comuniunea cu Dumnezeul cel viu, nu unirea cu o idee impersonală ori cu o Putere Superioară fără nume: o asemenea categorizare este în fapt o laşitate intelectuală. Accesul la o putere abstractă nu îţi dă pe cineva căruia să-i fi recunoscător în clipele de binecuvântare, căruia să-i pui întrebări şi la care să cauţi mângâiere în vremurile de necaz.

Ravi Zacharias, De ce Isus? Să redescoperim adevărul în epoca spiritualităţii consumeriste de masă

Un strop de viaţă #39


Limba chineză, cu ideogramele ei, combină cele două concepte de dragoste şi durere într-un simbolism elocvent. În ideograma ce exprimă cea mai înaltă formă de iubire, simbolurile pentru iubire şi durere sunt desenate unul peste celălalt, pentru a forma un cuvânt de genul „durere-dragoste“. Astfel, o mamă îşi „iubeşte cu durere“ copilul. Îşi revarsă întreaga fiinţă asupra copilului.   În esenţă, Dumnezeu a arătat „durere-dragoste“ faţă de creaţie, dezbrăcându-se de atributele Sale şi alăturându-ni-Se nouă la Întrupare.

Philip Yancey şi Dr. Paul Brand, Creaţi după Chipul Său

Un strop de viaţă #37


Dumnezeu nu ne cere să înţelegem motivul fiecărei schimbări de direcţie în viaţă sau să privim cu frustrare obstacolele aparente. Ci El vrea să acceptăm împrejurările pe care ni le îngăduie şi să răspundem cu ascultare şi cu încredere, chiar şi atunci când ele par neclare şi contradictorii. Evenimentele care nu s-au aflat în puterea mea, precum războiul şi uşile care mi-au fost închise în nas de birocraţie, au servit la călăuzirea mea, blocându-mi calea. Acestea, la rândul lor, m-au trimis înapoi la Duhul Sfânt, să cer ajutor în confruntarea cu un nou complex de împrejurări, care impuneau o evaluare nouă şi strategii noi.

Sunt, la urma urmei, doar o celulă din Trupul lui Hristos. Este rolul Capului să-i îndrume pe ceilalţi membri şi să coordoneze acţiunile întregii biserici. Ceea ce El cere de la mine este pur şi simplu loialitate, angajamentul de a urma mesajele Duhului Său, sub orice formă vin ele, într-o manieră care zideşte întregul Trup.

Dr. Paul Brand, în Creaţi după Chipul Său

„Călăuzirea lui Dumnezeu“ de Elisabeth Elliot


Călăuzirea lui DumnezeuPentru că pentru unii a început vacanţa, pentru alţii concediul, pentru alţii una dintre acestea două e pe cale să înceapă, m-am gândit că este potrivit să vă prezint astăzi o carte care are de-a face cu luarea deciziilor, pentru că aceasta este poate o altă perioadă din an în care ne facem planuri cu privire la petrecerea verii, la începutul toamnei etc. Cartea se numeşte Călăuzirea lui Dumnezeu şi este scrisă de Elisabeth Elliot. Autoarea a împărţit cartea în 5 capitole şi încearcă să ne arate modul în care trebuie să ne apropiem de Dumnezeu ca să-I aflăm voia şi felul în care El ne-o va arăta. Iată ce spune ea despre această carte:

Continuă lectura „„Călăuzirea lui Dumnezeu“ de Elisabeth Elliot”

Un strop de viaţă #34


Imaginaţi-vi-L pe Dumnezeu, după ce a privit cu mare tristeţe la virusul răului care I-a infectat creaţia, punându-Şi deoparte prerogativele proprii, pentru a îmbrăca învelişul unei celule victime a acelui virus oribil, cu scopul de a vaccina omenirea împotriva morţii şi a distrugerii care vor urma negreşit. O analogie indică slab adevărul; nimic n-ar putea avea mai multă forţă decât simpla afirmaţie „El S-a făcut păcat pentru noi.”

Philip Yancey şi Dr. Paul Brand, Creaţi după Chipul Său