CARTEA E O VIAȚĂ – sezonul 15, episodul 7


Cum să trăiesc când sunt frântă? Când sunt pierdută, cine va veni să mă găsească? Când uit cine sunt, cine va veni să-mi amintească? Când viața încearcă să mă zdrobească, cine va veni să mă întregească?

Am aflat că niciuna dintre noi nu e niciodată prea frântă pentru a nu putea fi întregită de Dumnezeul căruia Îi place „să facă toate lucrurile noi”, este răspunsul pe care îl oferă Ann Voskmap acestor întrebări în volumul Calea împlinirii – o călătorie de 60 de zile către o viață din abundență.

Sâmbătă, 17 noiembrie, de la ora 2 și 20 în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ vă invităm să descoperiți câteva frânturi din acest volum plin de sensibilitate, ce cuprinde 60 de meditații despre suferință, inimi frânte, durere, dragoste, sacrificiu, har, iertare, și, ca un fir roșu prin toate, dragostea Lui Dumnezeu și a noastră față de El.

 Ia-ți un moment de respiro, în care să deschizi Scriptura și să reflectezi nu doar la modul în care sufletul tău poate fi revigorat, ci chiar la calea ce te poate duce spre o viață împlinită.

Câteva momente de respiro vă propunem și noi sâmbătă, de la ora 2 și 20 când vă împărtășim câteva dintre pasajele noastre preferate la RVE București pe 94,2 FM și pe rvebucuresti.ro.

Reclame

Crede. Fii curajoasă și oferă-ți inima ca dar. Dai ce e bun când dăruiești ce ai în mâini, dar dai ce e veșnic când oferi ce e în inima ta. Singurul dar adevărat pe care poți să-l dăruiești este puțin din inima ta. Scopul vieții este acela de a-ți găsi darul și de a-l da mai departe.

Ce faci cu o inimă frântă? O dai mai departe. Îți dai inima lui Dumnezeu printr-o recunoștință continuă. Apoi îi oferi unei inimi rănite inima ta frântă, prin acte intenționate de generozitate, vulnerabilitate și transparență, astfel încât să ajungi vindecată prin ceea ce vindecă întotdeauna o inimă: intimitatea.

Ann Voskamp, Calea împlinirii


Însuși Hristos descrie uneori calea creștină ca fiind foarte grea, alteori ca fiind foarte ușoară. El spune „ia-ți crucea” – cu alte cuvinte, e ca și cum te-ai duce să fii bătut până la moarte într-un lagăr de concentrare. În următorul moment, El spune: „Jugul meu este bun și sarcina mea este ușoară.” El se referă la amândouă… Lucrul teribil, aproape imposibil, este să-ți dăruiești întregul sine – toate dorințele și precauțiile – lui Cristos. Dar este de departe mult mai ușor decât ceea ce încercăm noi, cu toții, să facem în schimb. Ceea ce încercăm noi să facem este să rămânem ceea ce numim „noi înșine”, să ne păstrăm fericirea personală ca pe un scop măreț în viață și totuși, în același timp, să fim și „buni”. Dacă vreau să produc grâu, schimbarea trebuie să treacă cu mult dincolo de suprafață. Trebuie să fiu arat și replantat.

C.S. Lewis – Creștinism, pur și simplu


Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să sujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți. (Marcu 10:43)

Aceasta ar putea fi numită „Calea sfântului”.

Sfântul nu încearcă să câștige importanță printr-o goană nesfârșită după realizări ci o primește prin har.

Sfântul nu alege ca valoare absolută împlinirea de sine, ci dăruirea de sine, în dragoste.

Sfântul nu caută gloria, ci îi dă gloria absolută Dumnezeului glorios.

Sfântul nu-și impune propria voință, ci o predă bunului Dumnezeu.

Sfântul nu detestă slujirea, ci o îmbrățișează.

John Ortberg, Cine este omul acesta?