Un strop de viață #902


Crede. Fii curajoasă și oferă-ți inima ca dar. Dai ce e bun când dăruiești ce ai în mâini, dar dai ce e veșnic când oferi ce e în inima ta. Singurul dar adevărat pe care poți să-l dăruiești este puțin din inima ta. Scopul vieții este acela de a-ți găsi darul și de a-l da mai departe.

Ce faci cu o inimă frântă? O dai mai departe. Îți dai inima lui Dumnezeu printr-o recunoștință continuă. Apoi îi oferi unei inimi rănite inima ta frântă, prin acte intenționate de generozitate, vulnerabilitate și transparență, astfel încât să ajungi vindecată prin ceea ce vindecă întotdeauna o inimă: intimitatea.

Ann Voskamp, Calea împlinirii

Un strop de viață #869


Dă-ne harul, o, Tată, să nu trecem pe lângă suferință sau bucurie fără a avea ochi să le vedem, dăruiește-ne înțelegere și empatie, și păzește-ne de egoism, astfel încât să pătrundem în bucuriile sau suferințele altora; folosește-ne pentru a le aduce bucurie și a-i întări pe cei slabi și care trec prin suferințe, pentru ca prin viața noastră să îi ajutăm pe cei care cred și Te slujesc pe Tine și să răspândim lumina Ta, care este lumina vieții.

H.R.L. Sheppard (1880 – 1937)

Un strop de viață #819


Creștinul ar trebui să-și spună: „Doamne, Dumnezeul meu, mi-ai dat mie, nevrednicul și ticălosul, care n-am niciun merit, pe degeaba și din curată îndurare, prin și în Hristos, bogăția deplină a întregii evlavii și mântuiri, așa că de acum înainte nu mai am nevoie de altceva, decât să cred că așa este. Iată, acestui Tată, care a revărsat asupra mea atâta belșug de bunuri, vreau să-I fac de bunăvoie, cu inima deschisă și fără plată, ceea ce Îi place, fiind și pentru aproapele meu un creștin, așa cum a fost Hristos pentru mine, ajutându-l cu ceea ce are nevoie, îi este de folos și este binecuvântat, căci eu am, prin Hristos, destule lucruri prin credința mea.”

Dragostea izvorăște din credință, de aceea putem sluji aproapelui nostru, indiferent de preț, indiferent dacă această slujire ne aduce câștig sau pierdere. Cu alte cuvinte, faptele nu sunt mijloacele mântuirii, ci rodul acesteia.

Martin Luther, citat de Erwin W. Lutzer în Reforma și întoarcerea la Evanghelie. Un model pentru Biserica de azi

Un strop de viață #817


Creștinul este domn liber peste toate, nefiind nicicând un supus. Creștinul este slugă a tuturor lucrurilor, fiind supus oricui. Martin Luther

Chiar dacă aceste afirmații par a fi în opoziție, ambele se găsesc în scrierile lui Pavel. Prima afirmație face referire la libertatea ce ne-o dă Evanghelia – faptul că suntem liberi în Hristos, nu de Hristos. Cu alte cuvinte, creștinul este domn peste toate și nu se supune nimănui în virtutea credinței, însă el este slujitorul tuturor în virtutea dragostei. „Suntem înălțați prin credință în Dumnezeu. Prin dragoste ne coborâm la aproapele nostru.”

Erwin W. Lutzer, Reforma și întoarcerea la Evanghelie. Un model pentru Biserica de azi

Un strop de viață #607


Aceluia care Îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu din toată inima nu este necesar să i se dea multe porunci care să îi spună când, unde, cum şi cât de des ar trebui să Îl slujească el pe Dumnezeu, să I se închine sau să Îl onoreze, fiindcă unirea lui din inimă cu Dumnezeu şi zelul lui de a asculta de El sunt modalităţile prin care el Îl onorează cel mai bine pe Dumnezeu, şi îl conduce pe om să Îi aducă laude lui Dumnezeu oricând şi oriunde în mintea lui, şi să fie zelos în toate acţiunile lui pentru gloria lui Dumnezeu. De asemenea, acela care îşi iubeşte aproapele ca pe sine însuşi nu are nevoie de o mulţime de porunci, care să îi spună unde, când şi în ce fel ar trebui să slujească acestuia, cum să evite să îl rănească şi cum să dea înapoi ceea ce aparţine de drept aproapelui. Dragostea lui pentru semeni îi va spune în ea însăşi, pe deplin, aceste lucruri, şi îi va arăta cum să se comporte faţă de ei.

Atunci când un om cere mereu reguli şi doreşte să le cunoască numai dacă ele vin din cărţile Legii, ca să ştie cum să se comporte, acesta este un semn ce caracterizează pe omul rău. Totuşi, în inimile noastre, degetul lui Dumnezeu ne arată că este datoria noastră să facem aproapelui nostru ceea ce noi am vrea ca ei să ne facă nouă. Dar întrucât lumea aceasta este nepăsătoare faţă de mărturia internă a propriei conştiinţe, ci ţine cont numai de legi exterioare, rezultatul este că nu există nici o ordine adevărată în această lume; nu există decât suspiciune, neîncredere, neînţelegeri, răutate, certuri, invidie, furturi, crime, şi aşa mai departe. Aceia care sunt cu adevărat ai lui Dumnezeu ţin cont doar de propria conştiinţă; ceea ce conştiinţa le interzice, ei nu fac, iar ceea ce conştiinţa le spune că pot face, ei fac; lor nu le pasă, în aceasta, de aspecte precum câştig, favoare sau altele de acest fel.

Charles Leiter, Legea lui Hristos