CARTEA E O VIAȚĂ

Cărți cu dor de ducă #34 – Călătorie în jurul omului

„Fructele exotice nu se mănâncă oricum, există un ritual… Iei fructul în mână, cu grijă, îi simți textura și greutatea, îl privești pe toate părțile până ești sigur că nu mai rămâne milimetru pătrat din fruct neatins de privirea, mintea și mirosul tău. Apoi închizi ochii și, după ce i-ai simțit textura și mirosul, i-ai văzut forma și culoarea, încerci să-ți imaginezi cum arată înăuntru și ce gust are. După asta, îl tai în jumătate și confrunți ce vezi cu ce ți-ai imaginat, îl miroși iar, îți reimaginezi gustul după textura, culoarea și mirosul din interior și, într-un final, îl guști. Astfel, gustul fructului are, dincolo de realitatea lui finală, o poveste, o nuanță. Tot întorcându-l pe toate părțile, tot încercând să-ți imaginezi gustul, trezești receptorii de gust și miros, trezești simțurile, le pui în gardă, le pregătești, le antrenezi și așa fiecare va fi pregătit să întâlnească și să simtă experiența fructului în plenitudinea ei!”

Tocmai ați aflat cum se mănâncă fructele exotice chiar de la un băștinaș din jungla amazoniană!

Autorul cărții „Călătorie în jurul omului” consemnează aceasta, pe lângă multe alte experiențe inedite pe care le-a avut în călătoria sa în jurul lumii.

Alexandru Stermin, biolog și explorator, licențiat în biologie și teologie, profesor de anatomia comparată a vertebratelor, etologie, bioetică și ecologie umană în cadrul Universității Babeș-Bolyai, autor de articole publicate în revistele Sinteza și National Geografic, scrie în introducerea cărții:

„Cu câteva zile înainte să împlinesc 30 de ani, am plecat singur într-o călătorie în jurul lumii. Primele nopți le-am dormit în jungla amazoniană, apoi zile întregi am umblat în alte două jungle – jungle urbane, pe cât de depărtate, pe atât de diferite – Los Angeles și Beijing.”. Am primit această carte în preajma propriei mele aniversări de 30 de ani, deci a fost o carte foarte potrivită.

Continuă lectura

#ceov10ani – GIVEAWAY IUNIE – încheiat

În primul episod al sezonului aniversar 10 ANI de CARTEA E O VIAȚĂ vă spuneam că pentru a sărbători această realizare, timp de un an, în fiecare lună, aveți ocazia să câștigați una sau mai multe cărți din top 10 CARTEA E O VIAȚĂ, despre care am povestit tot în acel episod (este ocazia perfectă să-l ascultați acum, dacă nu ați făcut-o încă!).

Continuă lectura

„Nu ești niciodată singur” de Max Lucado

Cunoști acel sentiment? Ai fost și tu în spirala descendentă? Convins că nimănui nu-i pasă, că nimeni nu poate să te ajute, să te audă sau să bage în seamă strigătul tău?

Dacă cunoști acest sentiment, nu ești singur. Nu mă refer la faptul că nu ești singurul care știe acest sentiment. Ci mă refer la faptul că nu ești singur. Punct. Acest sentiment cumplit și deprimant de singurătate și neputință? Are și el un capăt. Dacă socotești că totul depinde numai de tine, iar tu ești prea neînsemnat, am să-ți împărtășesc câteva întâmplări la care să te gândești.

Asta scrie Max Lucado în introducerea cărții Nu ești niciodată singur. În această carte binecunoscutul pastor și autor ne aduce în atenție minunile Domnului Isus consemnate în Evanghelia după Ioan și ne arată în ce fel pot acestea să ne asigure de bunătatea, prezența și purtarea de grijă ale lui Dumnezeu pentru noi.

Continuă lectura

Devenind o prezență vindecătoare #68

Dumnezeu ne-a dat emoții și sentimente cu un scop: pentru ca acestea să ne ajute să înțelegem ce anume din viața noastră necesită mai multă atenție decât de obicei și de ce anume avem nevoie pentru a face față. Nu ne putem evita sentimentele.

Deși poate dura mult timp pentru a înțelege ceea ce simțim, scopul nu este să fim alarmați de emoții, ci să fim informați de ele. În cle din urmă, emoțiile ne învață ceva despre situația pe care o traversăm. Rușinea și stânjeneala ne informează că am pășit în afara zonei în care ne-am dori să acționăm, îngrijorarea și teama ne fac să percepem o amenințare, tristețea ne semnalează că am pierdut ceva valoros. Când facem loc emoțiilor noastre, începem să înțelegem ce este greșit și de ce anume avem nevoie pentru a îndrepta lucrurile. Sentimentele noastre ne pot indica faptul că avem nevoie de o îmbrățișare, de o ureche care să ne asculte, de un cuvânt de încurajare sau de o rugăciune din partea cuiva care poate pune în cuvinte ceea ce noi nu putem exprima.

Nu putem împiedica apariția emoțiilor, însă putem decide ce facem cu ele atunci când ele ies la iveală.

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

CCC #5 – Etapele lecturii cu voce tare – Vârsta minunării (4-7 ani)

Acest articol face parte din seria Cum să crești un cititor.

După o pauză de o săptămână dedicată raportului de lectură pe luna mai și vizitelor la Bookfest, revin la seria despre lectura cu voce tare și ne îndreptăm astăzi atenția spre vârsta preșcolară (4-7 ani), care poate include primele lecturi independente. După cum am văzut deja într-un articol anterior, lectura cu voce tare trebuie să continue și după ce copilul a învățat să citească, pentru că îl va ajuta în dobândirea fluenței și în dezvoltarea vocabularului.

Ne vom inspira din nou din Manualul lecturii cu voce tare creat de Jim Trelease și completat de Cyndi Giorgis și din cartea The Read-Aloud Family de Sarah Mackenzie, dar și din propria mea experiență de mamă de cititor începător și vom vedea care sunt câteva aspecte de care trebuie să ținem cont în această etapă și, desigur, multe recomandări de cărți.

Continuă lectura