Devenind o prezență vindecătoare #75


Epuizarea noastră cronică influențează atât sănătatea noastră spirituală și emoțională, cât și pe cea fizică. Stresul apare atunci când operăm prea mult timp cu bateriile descărcate. Dacă ne dorim să experimentăm reînnoirea oferită de Dumnezeu în fiecare zi, trebuie să ieșim din închisoarea epuizării cronice și să începem să avem grijă de noi înșine. Sună a egoism? Nu și dacă privim trupurile noastre drept temple menite să găzduiască sufletele noastre. „Oare nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt Care este în voi, pe Care-L aveţi de la Dumnezeu, şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (1 Corinteni 6:19) Trupurile și mințile noastre nu ne aparțin, ci sunt mijloace prin care Dumnezeu dorește să-Și manifeste dragostea în lume. Trebuie să avem grijă de ele pentru ca Dumnezeu să lucreze prin ele. Este același motiv pentru care, când avionul se depresurizează, ni se cere să ne punem mai întâi noi înșine masca de oxigen înainte de a-i ajuta pe ceilalți. De cele mai multe ori, lumea nu ne așteaptă nici măcar să ne punem măștile de oxigen. Dumnezeu înțelege circumstanțele noastre de astăzi și promite că ne va da odihnă când suntem copleșiți, după cum ne spune Isus în Matei 11:28-30: Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă! Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi cu inima smerită, şi astfel veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul Meu este bun, iar povara Mea este uşoară.“


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #74


Cu toții experimentăm faptul că necesită mai mult efort să facem „ce trebuie” când suntem obosiți, flămânzi sau epuizați psihic. Mai mult, este mult mai greu să fim deschiși către prezența vindecătoare a lui Dumnezeu. Trebuie să învățăm să ne ascultăm corpul, să fim atenți la mesajele pe care ni le transmite și să acționăm în consecință, înainte de a ajunge într-o situație de criză. Dumnezeu ne-a proiectat cu toate mecanismele de care avem nevoie pentru a fi în formă, doar să fim atenți la semnalele transmise de acestea. Când ne simțim copleșiți, trebuie să ne odihnim, să ne planificăm mesele și să facem mișcare pentru a ne elibera de tensiune. Dacă nu suntem atenți, lumea ne va ține prizonieri cu tot felul de poveri și responsabilități, epuizându-ne resursele care ne-ar ajuta să ne concentrăm asupra planului lui Dumnezeu. Un program copleșitor produce un suflet copleșit. Când oferim mai multe resurse lucrurilor rele sau neimportante, vom avea mai puține resurse pentru ceea ce este bun și important. Efeseni 2:10 ne reamintește Căci noi suntem lucrarea Lui, creaţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #73


Orice criză poate fi atât un pericol, cât și o oportunitate. Așadar, atunci când ne confruntăm cu o criză, putem alege să o privim fie printr-o lentilă a distrugerii, fie printr-o lentilă a oportunității și o mentalitate a creșterii. Este alegerea noastră. Este adevărată zicala „Nu Îl vei cunoaște niciodată cu adevărat pe Dumnezeu până când nu vei rămâne fără nimic în afară de El.” Uneori, tocmai durerea noastră ne împinge să ne apropiem de El, să ne bizuim pe El și să înțelegem că despărțiți de El, nu putem face nimic. Ne predăm controlul, ne apropiem de El și ne încredem în El pentru că înțelegem cât de mult ne iubește și cât de puțin avem, de fapt, sub controlul nostru. Îi oferim Lui tot controlul fără să ne mai bizuim pe înțelepciunea noastră și ne odihnim, în sfârșit, în dragostea Lui.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #72


Cuvântul grecesc pentru îngrijorare este „merimna”, care înseamnă „a diviza”, „a separa” – o descriere foarte bună a modului în care ne manifestăm atunci când cultivăm gânduri nefolositoare. Îngrijorarea ne sfâșie, ne  distruge energia de a face lucruri bune, ne paralizează și ne separă de prezența vindecătoare a lui Dumnezeu. De ce, totuși, ascultăm de toată această vorbărie repetitivă și negativă? Pe lângă faptul că suntem mai sensibili la emoțiile negative, avem de asemenea o tendință de a vedea și auzi doar lucrurile care ne confirmă crezul. Odată ce ajungem la o anumită concluzie, suntem mai înclinați să căutăm acele informații care să ne confirme crezul, în vreme ce ignorăm informațiile care afirmă contrarul. Oamenilor nu le place să fie inconsecvenți. Acesta este un avantaj atunci când încercăm să ne urmăm valorile, însă nu ne ajută în privința îngrijorării, suspiciunii și fricii.

Uneori. chiar și când știm că Dumnezeu este cu noi și ne amintim promisiunile Sale, tot vom continua să ne îngrijorăm cu privire la circumstanțe. Îngrijorarea productivă ne poate ajuta să facem următorul pas pentru a ne îmbunătăți situația. Îngrijorarea nesănătoasă nu aduce nicio soluție. Când ne luptăm cu îngrijorarea, trebuie să ne reamintim că atitudinea noastră în mijlocul încercării joacă un rol crucial în modul în care experimentăm acea încercare. Interpretarea pe care o dăm situației, raționamentul nostru și povestea pe care o spunem vor decide dacă abia vom supraviețui situației, sau vom prospera chiar și în mijlocul dificultăților.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #68


Dumnezeu ne-a dat emoții și sentimente cu un scop: pentru ca acestea să ne ajute să înțelegem ce anume din viața noastră necesită mai multă atenție decât de obicei și de ce anume avem nevoie pentru a face față. Nu ne putem evita sentimentele.

Deși poate dura mult timp pentru a înțelege ceea ce simțim, scopul nu este să fim alarmați de emoții, ci să fim informați de ele. În cle din urmă, emoțiile ne învață ceva despre situația pe care o traversăm. Rușinea și stânjeneala ne informează că am pășit în afara zonei  în care ne-am dori să acționăm, îngrijorarea și teama ne fac să percepem o amenințare, tristețea ne semnalează că am pierdut ceva valoros. Când facem loc emoțiilor noastre, începem să înțelegem ce este greșit și de ce anume avem nevoie pentru a îndrepta lucrurile. Sentimentele noastre ne pot indica faptul că avem nevoie de o îmbrățișare, de o ureche care să ne asculte, de un cuvânt de încurajare sau de o rugăciune din partea cuiva care poate pune în cuvinte ceea ce noi nu putem exprima.

Nu putem împiedica apariția emoțiilor, însă putem decide ce facem cu ele atunci când ele ies la iveală.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

%d blogeri au apreciat: