Arta are capacitatea de a provoca prezumțiile prestabilite cu privire la ce credem, de a opera în spărtura dintre Biserică și lume și de a aborda subiecte spirituale profunde.
Biserica trebuie să fie implicată în arte și chiar să îi susțină pe cei din afara ei, tocmai pentru că Dumnezeu și-a revărsat harul Său peste întreaga creație și fiecare artist, conștient sau nu, ia parte la „geamătul” Duhului.
Continuă lectura „Refracții #3 – Despre artă”Pe N.T. Wright – autor, teolog, cercetător și fost episcop în biserica anglicană – l-am mai descoperit și cu alte prilejuri prin cărțile Creștin pur și simplu, Cum a devenit Dumnezeu împărat, Tot ce merită Dumnezeu, Surprins de speranță și Dumnezeu și pandemia, o carte la fel de potrivită pentru perioada pandemiei, cât și pentru perioada poate chiar și mai tulbure prin care trecem acum.
Dacă ați citit deja cărțile menționate sau ați ascultat episoadele în care am vorbit despre ele, sunteți deja familiari cu modul oarecum inedit de a prezenta lucrurile, și cu tema predilectă a lui N.T. Wright – inaugurarea Împărăției lui Dumnezeu, precum în cer, așa și pe pământ. În Ziua în care a început Revoluția, N.T. Wright ne invită să încercăm să aflăm ce au înțeles primii urmași ai lui Isus din moartea Sa pe cruce și învierea Sa, înțelegere care nu poate fi disociată de povestea lui Israel ca întreg, continuată apoi în Evanghelii, în Faptele Apostolilor și epistole, observând toată această narațiune cu ochi proaspeți, fără a încerca să o încadrăm în vreo teorie sau schemă de-a noastră, fără exagerări sau accente puse disproporționat. Viața, lucrarea, moartea și învierea lui Isus au însemnătate în contextul istoriei Creației și al legământului lui Dumnezeu cu Avraam, cu poporul Israel și tot ce a decurs de aici.
Continuă lectura „„Ziua în care a început Revoluția” de N.T. Wright”Cum ar putea arăta întâlnirea cu o „lumină” din lumea noastră modernă? Gândiți-vă la o persoană care luminează încăperea cu simpla ei prezență datorită bucuriei pe care o radiază – nu din vanitate, ci dintr-o inimă curată. Gândiți-vă la o persoană care vă face să vă simțiți în largul vostru deoarece știe cum să vă mângâie, indiferent ce rană ați avea. Sau la acea persoană ale cărei cuvinte încurajatoare aduc vindecare și creștere, fără învinovățire, judecată sau critică. Gândiți-vă la acea persoană al cărei ajutor vă face să vă simțiți binecuvântați, ridicați și inspirați. Sau la persoana care nu se gândește doar la ea, ci vede nevoile din jurul său și se gândește la ceilalți. Sau la persoana care iartă repede, sau care vă face să vă simțiți important într-o încăpere plină de oameni. Gândiți-vă la persoana care nu are niciodată lucruri negative de spus și care găsește ceva bun în fiecare circumstanță. Aceste trăsături strălucesc mai puternic atunci când căutăm să cultivăm aceste daruri în noi înșine pentru a-i putea binecuvânta pe ceilalți și a le aduce lumină.
Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing
Experimentăm o fărâmă de veșnicie când permitem minții noastre să răspundă în totalitate simțurilor noastre, să extragă ceva din realitatea eternității pe care Dumnezeu ne-o dezvăluie prin creativitate. Asta voia să spună și poetul din secolul XVIII, William Blake, când scria: „Să vezi o lume într-un grăunte de nisip,/ Și cerul într-o floare sălbatică,/ Să ții infinitul în palma mâinii tale,/ Și eternitatea într-o oră.” Pentru a „vedea o lume într-un grăunte de nisip”, trebuie să ne oprim ca să fim atenți la detaliile vieții, să ne lăsăm ochii să cutreiere prin crăpăturile pământului de dedesubt, să observe umbrele, dar și lumina, poate să vadă chiar și modul în care lumina se refractă în rămășițele fragmentate ale nisipurilor. Iar astfel de abilități de observare trebuie cultivate ca pe o formă de disciplină, chiar și în ritmul tumultos al vieților noastre.
Continuă lectura „Refracții #2 – Arta, o fărâmă de veșnicie”Cum ar fi, oare, cu putință ca cele două tradiții, ortodoxă și protestantă, să intre într-un dialog autentic, astfel încât fiecare să ajungă să recunoască viața și harul lui Hristos în aproapele din cealaltă confesiune?
Sper că v-am stârnit deja interesul cu această întrebare. Cartea de astăzi Pledoarie pentru dialog. Protestantism și Ortodoxie, abordează acest subiect important. Ovidiu Dorin Druhora, autorul acestei lucrări, a crescut într-o familie de credincioși ortodocși, iar în perioada anilor de liceu, a început să frecventeze adunările evanghelice, mai ales pe cele baptiste și penticostale, din zona Bihor, Cluj și Sălaj.
Continuă lectura „„Pledoarie pentru dialog. Protestantism și ortodoxie” de Ovidiu Dorin Druhora”
CARTEA E O VIAȚĂ 