Etichetă: iubirea aproapelui

Devenind o prezență vindecătoare #83


Cum ar putea arăta întâlnirea cu o „lumină” din lumea noastră modernă? Gândiți-vă la o persoană care luminează încăperea cu simpla ei prezență datorită bucuriei pe care o radiază – nu din vanitate, ci dintr-o inimă curată. Gândiți-vă la o persoană care vă face să vă simțiți în largul vostru deoarece știe cum să vă mângâie, indiferent ce rană ați avea. Sau la acea persoană ale cărei cuvinte încurajatoare aduc vindecare și creștere, fără învinovățire, judecată sau critică. Gândiți-vă la acea persoană al cărei ajutor vă face să vă simțiți binecuvântați, ridicați și inspirați. Sau la persoana care nu se gândește doar la ea, ci vede nevoile din jurul său și se gândește la ceilalți. Sau la persoana care iartă repede, sau care vă face să vă simțiți important într-o încăpere plină de oameni. Gândiți-vă la persoana care nu are niciodată lucruri negative de spus și care găsește ceva bun în fiecare circumstanță. Aceste trăsături strălucesc mai puternic atunci când căutăm să cultivăm aceste daruri în noi înșine pentru a-i putea binecuvânta pe ceilalți și a le aduce lumină.

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

„Dăruind vei dobândi”, de Nicolae Steinhardt


Vă invit astăzi la o reîntâlnire cu Nicolae Steinhard. Despre „monahul de la Rohia” și jurnalul său binecunoscut, Jurnalul fericirii, am mai povestit în alt episod al emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ. Însă astăzi ne propunem să descoperim cartea Dăruind vei dobândi. Cuvinte de credință”.  Volumul de față reprezintă o sinteză a textelor și a gândirii teologice ale lui Steinhardt, dar și o încununare a tuturor scrierilor cunoscutului critic și eseist încreștinat în închisoarea de la Jilava și călugărit la Mănăstirea Rohia din Maramureș. Continuă lectura „„Dăruind vei dobândi”, de Nicolae Steinhardt”

Un strop de viață #743


Sunt creștin datorită acelei clipe când, pe cruce, Isus a băut până la fund cupa amărăciunii omenești și a strigat: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Ceea ce vreau să subliniez nu sunt cuvintele, ci faptul că a simțit părăsirea umană în forma sa extremă; vreau să spun că Dumnezeu este cu noi, nu dincolo de noi. Sunt creștin deoarece înțeleg că acel moment al suferinței lui Cristos are o semnificație pentru viața mea, și semnificația lui este că natura absolut solitară și singulară a suferinței omenești extreme este o iluzie. Nu sugerez că vor coborî îngerii din cer ca să te slujească atunci când vei muri. Ideea pe care vreau s-o evidențiez este că suferința lui Cristos face ca mila omenească supremă – chiar pănă la sacrificiul final – să fie posibilă. Iubirea omenească poate să ajungă chiar și în moarte, dar nu și dacă ea este doar iubire omenească.

Christian Winman, My Bright Abyss, citat de Philip Yancey în Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?

Un strop de viață #684


Noi, oamenii crucii ne pocăim de faptul că nu îi iubim zilnic, neclintit și într-un mod extravagant pe vecinii noștri, deși spunem că vrem să schimbăm lumea, și ne pocăim de faptul că urâm, evităm și ne temem de suferință, deși spunem că vrem să fim găsiți vrednici pentru a suferi pentru crucea lui Hristos.
Noi, oamenii crucii, ne pocăim de faptul că ne iubim planurile noastre mai mult, în loc să ni le schimbăm pentru că Îl iubim pe Isus cel mai mult.

Ann Voskamp, because sometimes you want to take back Lent & a broken world & your breaking heart: A Free 40 Day Lent Devotional Journey

În așteptarea Darului #10


Astăzi, voi iubi – simplu, şi cu generozitate.

Dumnezeu îmi dă porunca de a iubi – iar Dumnezeu Se oferă pe Sine pentru a ţine poruncile în locul meu. A-L iubi pe Isus, şi a-i iubi pe ceilalţi, sunt cele mai măreţe daruri pe care I le pot oferi lui Dumnezeu.

%d blogeri au apreciat: