Sfânta Synkletike a spus: „Să fim înțelepți ca șerpii și simpli ca porumbeii, să fim atenți la cursele și la mișcările gândurilor. Căci [Isus] a spus „Fiți ca șarpele” (Matei 10:16) ca să nu uităm de înșelăciunile și de meșteșugurile diavolului. Cel asemenea pe cel asemenea lui degrabă îl cunoaște. Iar cel simplu ca porumbeii dă la iveală curăția faptei.
Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.
Astăzi avem înaintea noastră un model pentru ceea ce se cheamă a fi purtător al Tradiției creștine – teolog biblic contemplativ, filosof de formație aristotelică, mistic înscris în marea tradiție neoplatonică a lui Grigorie al Nyssei și al lui Dionisie Areopagitul, monah aspru, vârf de lance între luptătorii Bisericii, martir al hristologiei. „Nu se amestecă nicăieri, însă este întotdeauna pregătit să intervină. Coagulează spiritele în modul cel mai natural în jurul posturii sale echilibrate. Răspunde, cu o dragoste care se păstrează în afara sferei patimilor, tuturor invidiilor și defăimărilor.*” Este vorba despre Maxim Mărturisitorul.
Pentru a-l situa în timp, în special raportându-ne la Părinții Bisericii deja prezentați, ne aflăm la patru sute de ani după Origen și la aproape trei sute de ani după marii Capadocieni (Vasile, Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa), Ioan Gură de Aur și Ieronim, și nu cu mult mai puțini după Augustin. Perioada de aur a definirii învățăturii trinitare și a celei hristologice își cunoscuse apusul odată cu ținerea celor două sinoade, de la Efes (431) și Calcedon (451). În jurul anului 500 apare anonimul care se recomandă drept (pseudo-) Dionisie Areopagitul. La sfârșitul acestei epoci se naște Maxim Mărturisitorul.
În acest moment, în care popoarele Răsăritului și Apusului încă aveau o istorie comună și erau angajate într-o luptă comună, a avut uriașe consecințe faptul că a existat un om care, aparținănd în aceeași măsură tuturor părților și dăruind în egală măsură tuturor, i-a însumat într-o anumită măsură pe toți și a contopit diferitele grupuri și metode de gândire – iar aceasta nu superficial, ci, pe cât a fost posibil, în profunzime și organic, scria Hans von Schubert despre Maxim, în Geschichte Der Christlichen Kirche Im Frühmittelalter(Istoria Bisericii Creștine în Evul Mediu timpuriu)
Apa* Hyperichios a spus: „Izbăvește-l de păcate pe aproapele tău din toată puterea ta, fără mustrare, căci Dumnezeu nu-i respinge pe cei pe care tu-i întorci la El. Nu lăsa să sălășluiască în inima ta vreun cuvânt rău și viclean împotriva fratelui tău, ca să poți spune: „Iartă-ne nouă precum și noi iertăm greșiților noștri (Matei 6:12)
*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.
Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.
A le oferi copiilor noștri o perspectivă pozitivă a ceea ce pot deveni îi motivează în moduri în care dezamăgirea noastră nu o poate face niciodată.
Abordarea corectării cu empatie și înțelegere este mult mai eficientă decât pedepsele aspre sau ignorarea comportamentului cu speranța că acesta se va îmbunătăți într-o bună zi.
Tată ceresc, mărturisesc că deseori am un duh nemulțumit și că nu aleg întotdeauna să-i slujesc pe alții dintr-o inimă curată. Iartă-mă și schimbă-mă. Fă ca propria mea creștere spre mulțumire și bucurie să fie un exemplu grăitor pentru copilul meu. Îți mulțumesc, Doamne, că ești exemplul perfect de smerenie, prin faptul că ai ales să părăsești cerul pentru a intra în această lume ca ființă umană fragilă pentru că mă iubești. Fie ca și copilul meu să fie ca Tine când va crește mare – gata să-și dea viața pentru alții, și folosește-mă să îi arăt această cale. În numele lui Isus, amin.
Un bătrân a zis: „Să nu-ți lași inima să vorbească împotriva fratelui tău așa; „Am mai multă trezvie* decât el.” Nici așa: „Mă nevoiesc mai mult decât el.” Nici așa: „Am mai multă minte decât el.” Ci supune-te duhului sărăciei pentru Hristos, dobândește dragostea nefățarnică, ca să nu dai frâu liber mândriei duhului care se află în tine. Căci scris este: „Cel care stă să ia aminte să nu cadă” (Col 4:6)
*Trezvia (gr. nepsis) este o stare sufletească de trezie, de veghe (comparată cu starea pe care o are omul când nu doarme, starea de priveghere), o stare de atenție și de luare aminte a minții la mișcările sufletului și ale gândurilor.
Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.
CARTEA E O VIAȚĂ 