„Feminitate pusă deoparte“ de Leslie Ludy

Am descoperit-o pe Leslie Ludy citind cea mai cunoscută carte pe care a scris-o împreună cu soţul ei, Eric, Când povestea de dragoste ţi-o scrie Dumnezeu. Atunci era doar un nume pe o copertă şi unul care apărea deseori în carte în povestirea relaţiei lor de iubire. Apoi am mai citit o altă carte scrisă tot împreună, Când visele se împlinesc, în care cei doi prezintă povestea de dragoste pe care a scris-o Dumnezeu pentru ei, din momentul în care fiecare din ei, separat, a decis să-L lase pe Dumnezeu să-i scrie povestea de iubire şi până la altar.

Mai târziu, de ziua mea, în 2010, am primit o carte scrisă doar de Leslie Ludy, Feminitate pusă deoparte (în original Set-Apart Femininity: God’s Sacred Intent for Every Young Woman), pe care vă invit să o descoperiţi şi voi astăzi.

Căutând informaţii despre autoare atunci când am prezentat pentru prima dată această carte în emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ, primul site care mi-a apărut în Google a fost chiar site-ul ei, www.setapartgirl.com. Primul lucru pe care l-am făcut pe site a fost să mă uit pe revista Set Apart Girl în varianta online şi să constat cu mare plăcere că toate articolele erau scrise în aşa fel încât să îţi atragă atenţia asupra lui Dumnezeu, asupra felului în care El vrea să abordezi o anumită problemă şi aşa mai departe. Nimic din aşa-zisele reviste creştine pentru fete. Totul este cu adevărat inspirat din Scriptură sau din experienţele de viaţă cu Dumnezeu ale celor care scriu articolele sau sunt intervievaţi de autorii revistei.

Site-ul cuprinde şi o secţiune de mesaje devoţionale săptămânale la care te poţi abona şi un blog, în care Leslie împărtăşeşte momente din viaţa ei ca soţie, dar şi ca mamă a patru copii.

Toate aceste informaţii au făcut ca ea să crească în ochii mei, mai ales după ce am citit şi despre experienţele prin care a trecut cu familia ei şi despre adopţia a doi dintre copiii pe care îi au.

Astfel, ce o să aflaţi despre Leslie Ludy o să vă spună direct ea, pentru că pe site există o scurtă prezentare a sa şi a lucrării sale, dar şi o secţiune în care Leslie vorbeşte despre câteva dintre pasiunile sale, şi anume, punerea deoparte pentru Dumnezeu, a fi o mamă evlavioasă, adevărata dragoste şi dăruirea de sine faţă de ceilalţi.

Deoarece cartea pe care v-o propun astăzi, Feminitate pusă deoparte, e clar că se adresează fetelor, probabil că cititorii de gen masculin deja se gândesc că nu mai are sens să citească mai departe, dar eu vă spun că mesajul acestei cărţi nu este valabil doar pentru femei, ci pentru orice persoană care caută să aibă o viaţă împlinită şi nu ştie cum. Vom vedea imediat felul în care, deşi această carte este adresată femeilor, ceea ce spune Leslie Ludy, poate fi aplicat şi de bărbaţi deopotrivă, pentru că şi ei trebuie să se pună deoparte pentru Dumnezeu.

Subtitlul cărţii Feminitate pusă deoparte este Scopul sfânt al lui Dumnezeu pentru fiecare tânără. Autoarea vrea să ne arate că acest scop este ca fiecare femeie (şi fiecare om, până la urmă) să fie pusă deoparte pentru Dumnezeu, să se dedice lui Dumnezeu printr-un caracter ales, sfânt, urmând exemplul lui Hristos, pentru slujirea semenilor. Ea insistă asupra unei dedicări absolute, a unei separări complete faţă de lume şi a unei vieţi trăite fără compromis.

În al doilea capitol al cărţii, Un design sfânt – descoperirea prototipului de frumuseţe al feminităţii, Leslie Ludy declară că adevărata frumuseţe începe prin a da la schimb tot ce eşti pentru tot ceea ce este Isus şi că ţinta unei femei puse deoparte nu ar trebui să fie frumuseţea goală şi vremelnică a lumii şi faptul de a fi atractivă pentru lume, ci pentru Isus. Astfel, adevărata frumuseţe vine dintr-o viaţă pe deplin dăruită lui Isus.

„Isus nu e menit să fie strecurat în trăirea noastră atunci când ne este convenabil. El nu e menit să fie tratat ca un amic întâmplător, cu care ne pierdem vremea din când în când. Isus vrea să fie viaţa noastră. Vrea să ne ocupe fiecare gând conştient, fiecare acţiune, atitudine, cuvânt şi decizie.“

„Dacă eşti gata să schimbi frumuseţea seacă a acestei lumi, obţinută prin propriile puteri, cu frumuseţea glorioasă zidită pe Hristos, a unei tinere puse deoparte, iată de unde începe totul: să te lepezi de tine însăţi, să-ţi iei crucea şi să-L urmezi pe Miel oriunde de conduce. Cu alte cuvinte, să renunţi la toate preocupările legate de eul tău: confortul, plăcerile, planurile, popularitatea, abilitatea de a câştiga aprobarea lumii, chiar şi propriile vise şi dorinţe.“

„…când m-am pus deoparte pentru El, când am renunţat la propriile mele preocupări egoiste şi I-am îngăduit Lui să-mi transforme în totalitate existenţa, cu frumuseţea Lui care-ţi taie răsuflarea – acela a fost momentul când toate visele mele de fetişcană s-au împlinit. […] Am descoperit secretul adevăratei vieţi feminine atunci când am îmbrăţişat o frumuseţe care nu-mi aparţinea absolut deloc. […] De aici începe totul. De la acceptarea faptului că noi nu avem nimic. De la acceptarea lucrării Sale transformatoare.“

„Dacă vă doriţi adevărata frumuseţe, începeţi prin a da la schimb tot ce sunteţi, pentru tot ce este El.“

Capitolul 4, O decenţă sfântă – ridicarea feminităţii pe înălţimi cereşti, este unul dintre capitolele cele mai importante şi cele mai practice, pentru că, după ce autoarea ne prezintă influenţa femeilor puse deoparte de-a lungul istoriei (cum ar fi Sabina Wurmbrand), arătându-ne care ar trebui să fie preocupările unei femei care se consideră pusă deoparte pentru Dumnezeu, ea ne provoacă să ne analizăm viaţa şi să ne punem întrebări cu privire la lucrurile care ne plac şi ne ocupă timpul.

„O femeie cu adevărat pusă deoparte este caracterizată de această decenţă sfântă, ea urăşte lucrurile pe care Dumnezeu le urăşte, şi iubeşte lucrurile pe care El le iubeşte, reflectând această atitudine în orice activitate de zi cu zi. Ea urmează standardul lui Hristos.“

„Dacă Domnul nostru nu-şi găseşte plăcerea în lucrurile care farmecă şi seduc lumea, nici noi nu ar trebui s-o facem. Dacă crezi că Dumnezeu chiar aplaudă mesajele distorsionate ale culturii pop, ar trebui să-L cunoşti mai bine pe Dumnezeul Bibliei.“

Întrebările pe care le propune ea se referă la filme, cărţi, muzică, îmbrăcăminte, reviste, Internet şi cred că sunt întrebări pe care ar trebui să ni le punem cu toţii, fie că suntem femei sau bărbaţi. Iată câteva dintre ele (care pot fi aplicate oricărui domeniu):

Mi-am abandonat mintea şi emoţiile mesajelor păcătoase ale Hollywood-ului?

Vizionez filme sau show-uri care, chiar şi în mod subtil, glorifică întunericul şi depravarea şi Îl iau în râs pe Dumnezeu sau fac păcatul să pară ceva nobil?

Apelez la filme TV pentru a găsi o versiune contrafăcută de odihnă, înviorare şi plăcere în loc să mă îndrept spre Hristos pentru a primi varianta autentică?

Sunt dispusă să folosesc timpul pe care, în mod natural, l-aş petrece lăsându-mă distrasă de Hollywood, pentru a-mi îmbunătăţi viaţa de rugăciune şi a-mi aprofunda relaţia cu Hristos?

Port haine seducătoare pentru a câştiga aprobarea şi atenţia băieţilor?

Port haine care glorifică răzvrătirea, întunericul şi depravarea?

Cheltui o măsură bolnăvicioasă de timp, energie şi bani pentru a-mi întreţine garderoba?

Îmi cere Duhul lui Hristos să fac vreo schimbare practică în acest domeniu al vieţii mele, ştiind că harul Lui mă împuterniceşte să fac această schimbare?

Autoarea ne provoacă să luăm măsuri care poate ni s-ar părea drastice, dar sunt dovada cea mai clară că nu ne aflăm sub puterea acelor lucruri – să aruncăm filmele, cărţile, revistele, hainele etc. care nu se potrivesc standardelor lui Dumnezeu şi să renunţăm să ne mai uităm la astfel de filme sau programe sau să cumpărăm astfel de lucruri.

Capitolul 9 (şi ultimul) al cărţii Feminitate pusă deoparte este intitulat O ceremonie sfântă – intrarea în comunitatea feminităţii puse deoparte şi ne arată că trebuie să ne luăm un angajament ferm de a fi puse deoparte şi acest lucru necesită o dedicare continuă. Nu este suficient să spui „Mă dedic lui Dumnezeu“ o singură dată, iar apoi să-ţi vezi mai departe de viaţa ta ca mai înainte. Acest stil de viaţă necesită o vigilenţă continuă şi o permanentă evaluare a relaţiei cu Dumnezeu şi cu lumea din jur, pentru că mereu vor apărea lucruri care vor vrea să-ţi deturneze şi să-ţi acapareze atenţia de la o viaţă trăită după standardele lui Dumnezeu, momindu-te să faci compromisuri.

Poate că fi se va părea exagerat de radicală poziţia lui Leslie Ludy, dar, dacă veţi sta să vă gândiţi, vă veţi da seama că de asta este nevoie, de o diferenţă radicală în viaţa celor credincioşi, pentru a avea un impact asupra acestei lumi. Nu se poate să te numeşti creştin şi să fi la fel şi să ai aceleaşi preocupări ca cei care nu sunt.

Şi pentru că exemplele personale sunt cele mai grăitoare vreau să vă las în final cu un mesaj de la Leslie însăşi, despre cum şi-a schimbat ea modul de viaţă. Este un extras dintr-o sesiune din cadrul unei conferinţe pe această temă, pe care o găsiţi întreagă, împreună cu o a doua sesiune, pe site-ul setapartgirl.com, de unde se poate descărca gratuit. Iată ce mărturiseşte ea:

„Aceasta a fost povestea mea. Am crescut într-o familie creştină. Şi ştiam toate răspunsurile creştine şi mergeam la biserică şi arătăm în exterior ca o tânără femeie creştină autentică.

Dar viaţa mea se concentra numai în jurul meu. Am vorbit în sesiunea trecută despre cum obişnuiam să mă gândesc la puritatea mea ca şi cum aş fi stat pe marginea unei stânci şi-mi ziceam: «Ok, atâta timp cât nu depăşesc această linie, sunt ok. Atâta timp cât nu cad de pe stâncă, pot să mai fac un pas şi încă un pas mai aproape.» Şi viaţa mea era plină de astfel de compromisuri, în toate domeniile; când era vorba de filmele la care mă uitam, de muzica pe care o ascultam, de hainele pe care le purtam, de limbajul pe care-l foloseam, de prietenii pe care îi aveam. Întotdeauna îmi puneam acea întrebare pe care o auzi mereu la grupurile de tineret: «Cât de departe e prea departe?». Cât de aproape de marginea acelei stânci pot să merg până când ajung la păcat şi Dumnezeu se supără şi eu ajung în iad la sfârşitul drumului? Grupurilor de tineret le place să pună această întrebare şi, crescând, am auzit atâţia lideri încercând să răspundă la această întrebare, când de fapt, cât de departe e prea departe nu este întrebarea creştinismului adevărat.

Întrebarea pe care şi-o pune creştinismul adevărat este: Cât de departe pot să merg pentru a-L glorifica pe Dumnezeu, pentru a aduce slavă Numelui Său, să mă apropii mai mult de El, să fac în aşa fel încât această lume să-L vadă pe El prin mine? Cât de departe pot merge din aceste puncte de vedere, nu cât de mult pot să scap, cât de multe compromisuri şi lucruri lumeşti şi triviale pot să permit în viaţa mea, cât de aproape de marginea stâncii pot să ajung. Dacă asta este întrebarea pe care ţi-o pui, atunci înseamnă că nu înţelegi adevăratul creştinism sau ceea ce trebuie să însemne Evanghelia în viaţa ta. 

Obişnuiam să trăiesc pentru mine însămi şi să-L potrivesc pe Isus în viaţa mea atunci când îmi convenea mie.

Am vorbit în sesiunea trecută despre cum am ajuns într-un moment de înfrângere totală. Viaţa mea nu mergea bine deloc. Deşi eram încă virgină, făcusem jurământul de abstinenţă, mergeam la biserică, ştiam ce răspunsuri creştine să dau şi viaţa mea pe dinafară arăta bine, pe dinăuntru eram nefericită.

Treceam de la o relaţie la alta, viaţa mea gravita în jurul oricărui băiat care mă interesa în momentul respectiv sau cu care mă întâlneam, sunt sigură că asta nu s-a întâmplat niciuneia dintre voi, dar eu îmi construiam universul personal în jurul băieţilor şi al căutării lor. Şi mă aflam într-un roller-coaster emoţional tot timpul. Eram fericită dacă exista un băiat în viaţa mea, un băiat care era interesat de mine şi eram nefericită dacă nu exista. Şi în final am început să strig la Dumnezeu şi să-L întreb: «Ok, ce nu fac cum trebuie? Urmăresc tiparul Tău, fac lucrul ăsta în felul Tău, stau pe partea asta a stâncii» şi Dumnezeu a început să-mi spună: «Leslie, încă trăieşti pentru tine însăţi. Ştii toate lucrurile creştine pe care trebuie să le spui, ai mica ta listă de reguli creştine pe care le urmezi, dar Eu nu sunt centrul vieţii tale şi până nu voi deveni centrul vieţii tale şi nu devii pasionată de Mine ca prima ta dragoste, viaţa ta nu va merge bine niciodată; întotdeauna îţi vei irosi viaţa cu aceste lucruri lipsite de valoare şi vei sfârşi prin a fi tristă, goală şi cu inima frântă.»

Aşa că Dumnezeu m-a luat într-o călătorie din care să înţeleg ce înseamnă să fiu cu adevărat supusă Lui. Şi îmi amintesc cum am îngenunchiat lângă patul meu într-o seară, încercând să-mi imaginez o alternativă şi am lăsat în mâna lui Dumnezeu fiecare domeniu al vieţii mele de care mă ţinusem strâns până atunci.

Este uşor să te laşi în mâna Lui la nivel teoretic, «Doamne, ai viaţa mea.» Dar apoi, El începe şi scoate în evidenţă domenii specifice. Relaţia cu persoanele de sex opus era în fruntea listei mele. Nu voiam să predau controlul, nu voiam să-I dau controlul lui Dumnezeu în acel domeniu, credeam că o să mă distrugă asta, credeam că o să fiu încă singură la 85 de ani. Şi toate celelalte domenii, prietenii mei, popularitatea, viitorul meu, talentele mele, banii, lucrurile materiale, toate aceste lucruri de care mă agăţam, cum îmi petreceam timpul liber, mă agăţam de lucrurile astea ca şi cum mi se cuveneau şi Dumnezeu îmi spunea: «Renunţă la tot. Lasă-Mă să am controlul şi accesul complet în viaţa ta.»

Şi pot să spun sincer că tot ce s-a întâmplat în viaţa mea, de la povestea mea de dragoste cu Eric până la lucrarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu s-o fac, la familia mea, toate lucrurile bune pe care le-a făcut Dumnezeu în viaţa mea au fost urmarea acelei decizii de a trăi cu totul supusă Lui.“

Vă recomand cu căldură cartea Feminitate pusă deoparte de Leslie Ludy şi vă recomand, de asemenea, şi site-ul www.setapartgirl.com, unde veţi găsi nenumărate alte resurse, articole şi revista Set Apart Girl pe care am pomenit-o mai sus.

Pentru băieţi şi bărbaţi, recomand site-ul lucrării lor de misiune şi echipare a liderilor, www.ellerslie.com, unde veţi găsi predici de-ale lui Eric Ludy, dar şi blogul lui, www.ericludy.com.