Eusebius Hieronymus Sophronius (347 – 420), cunoscut sub numele de Ieronim, devenea, la nici 35 de ani, unul dintre cei mai importanți erudiți creștini la acea vreme. Versiunea latină a Bibliei, la care a lucrat peste 30 de ani, va deveni traducerea standard pentru Vestul Europei mai bine de un mileniu.
Ieronim s-a născut într-o familie de creștini înstăriți în Stridon, Dalmația (în apropiere de Ljubljana de astăzi, în Slovenia) și a fost educat la Roma, unde a studiat gramatica, retorica și filosofia. A fost botezat la vârsta de 19 ani. În călătoriile sale necesare pentru studii, Ieronim a descoperit că este mai atras de viața ascetică, decât de plăcerile imperiului. A ajuns în Antiohia, unde și-a continuat studiile elenistice. Era un mare admirator al sciitorilor latini păgâni pentru elocvența lor, și în special al lui Cicero. Ajunsese să citească mai mult din Cicero decât din scrierile biblice. Acest fapt a dat naștere unuia dintre cele mai cunoscute vise din istoria Bisericii. În timpul Postului Paștelui, în anul 375, Ieronim a visat că fusese chemat la judecată de către Hristos și găsit vinovat că preferă literatura păgână clasică scrierilor creștine: „Tu ești un urmaș al lui Cicero, nu al lui Hristos” (Ciceronianus es, non Christianus).
Zdruncinat de acest vis, Ieronim a început să acorde mult mai multă atenție Bibliei, învățând ebraica și ducând o viață monahală de post și rugăciune. Și nu doar atât, ci și să înceapă traducerea Bibliei în limba latină comună – motiv pentru care aceasta a purtat numele de „Vulgata”. Deși existau deja anumite versiuni în limba latină, acuratețea lor varia. La început, Ieronim s-a folosit de Septuaginta, traducerea grecească a Vechiului Testament. Curând, însă, el a început să traducă din originalul ebraic, stabilind astfel un precedent pentru viitoarele traduceri care urmau să folosească, la rândul lor peste secole, tot originalul.
Traducerea Vulgata a fost folosită de creștini timp de mai bine de un mileniu. În 1546, Conciliul de la Trent a declarat-o singurul text autentic al Scripturilor. Lucrarea lui Ieronim a devenit cea mai venerată și răspândită. Abia după Reformă, Scriptura a fost tradusă din nou după originalul ebraic sau grecesc. Din păcate, însă, peste secole, latina, deși neînțeleasă de marea majoritate, a fost declarată limba oficială a bisericii. Deși Ieronim intenționase ca traducerea Vulgata să fie înțeleasă tocmai de oamenii de rând, în mod ironic, peste secole, tocmai aceștia nu mai puteau să o înțeleagă.
Pentru Ieronim însă, erudiția sa i-a oferit o mai mare apreciere pentru Cuvântul lui Dumnezeu: „Faceți din cunoașterea Scripturii dragostea voastră. Trăiți cu ea, meditați asupra ei, făceți-o singurul obiect al cunoștinței și cercetării voastre.”
De asemenea, în tinerețe, Ieronim a fost prieten și ucenic al lui Grigorie Teologul, iar mai târziu, a corespondat cu Augustin.
Sufletul semenului vostru credincios este adevăratul templu al lui Hristos. Înfrumusețați acest templu, îmbrăcați-l, oferiți-i daruri, primiți-L pe Hristos în el! Care este folosul ornamentelor sclipitoare de pe pereți, dacă Hristos este pe cale de a muri de foame în poporul Său nevoiaș? Lucrurile voastre nu mai sunt ale voastre; sunt încredințate de Dumnezeu vouă. Amintiți-vă de Anania și Safira: din cauza îngrijorării cu privire la viitorul lor pământesc, ei au ținut banii și posesiunile pentru ei înșiși. Voi, însă, aveți grijă să nu irosiți ceea ce aparține lui Hristos.
Cel mai mare lucru este să fii creștin, nu doar să arăți ca un creștin. Cei ce plac mai mult lumii, întotdeauna vor sfârși plăcând mai puțin lui Hristos.
Pentru a fi un creștin matur, nu este suficient să disprețuiești averile, sau să-ți arunci sau cheltui banii. Crates din Teba a făcut asta, la fel și Antisthenes, pe lângă mulți alții. Și totuși viețile lor au avut multe defecte. Urmașii lui Hristos trebuie să facă mult mai mult decât filosofii lumii pentru a ajunge la desăvârșirea sufletului. Nu e suficient să disprețuiești avuțiile dacă nu-L urmezi pe Hristos. Și Îl urmează pe Hristos doar acela care se leapădă de păcatele sale și merge mână în mână cu dreptatea. Hristos este înțelepciunea. El este adevărata comoară îngropată în câmp, cum spune Scriptura. El este piatra de mare preț. Este sfințirea fără de care nimeni nu-L va vedea pe Dumnezeu. Este mântuirea noastră, căci El este în același timp și Răscumpărătorul nostru, și prețul de răscumpărare. Într-adevăr, Hristos este totul, așa că oricine lasă totul pentru El, Îl va găsi pe Hristos în locul a toate, și va putea declara „Domnul este partea mea de moștenire”.
CARTEA E O VIAȚĂ 