Vă invit să descoperiți o poveste a convertirii, a iubirii și a întâlnirii dintre două minți de scriitori.
Joy Davidman, cea care a devenit soția lui C.S. Lewis, face subiectul romanului Surprinși de iubire de Patti Callahan, un roman istoric inspirat de fapte reale, după cum ni se prezintă pe coperta cărții.
După cum știți deja, noi nu am prea citit ceea ce s-ar numi „romane creștine”, iar pledoaria despre acest subiect o puteți găsi într-un articol postat ca răspuns la un sondaj aniversar prin care am încercat să aflăm opinia voastră cu privire la blog.
Însă am dorit să comparăm povestea de dragoste dintre C.S. Lewis și Joy Davidman așa cum este prezentată în romanul Surprinși de iubire de Patti Callahan, cu ce mai aflăm din alte surse despre ei doi – iar cea mai la îndemână sursă a fost biografia C.S. Lewis. O viață de Alister McGrath, pe care am prezentat-o într-o emisiune anterioară.
Gândindu-mă la titlu, este clar că e inspirat de cartea lui C.S. Lewis, Surprins de bucurie.
Ca în multe alte cazuri, însă, nici acest titlu nu este o traducere fidelă a titlului original. Titlul original este Becoming Mrs Lewis – un fel de Cum am devenit doamna Lewis, titlu care nu ar fi avut nicio rezonanță la publicul român. Acesta însă surprinde ceva ce varianta în română nu-ți va deveni evident decât odată ce începi lectura, și anume faptul că romanul este scris la persoana I din perspectiva lui Joy. Și, așa cum indică titlul, descrie lungul periplu până la împlinirea marii ei dorințe de a fi iubită ca soție de C.S. Lewis.
Mi se pare însă că cei de la Editura Scriptum au avut o idee inspirată în cazul variantei în limba română, pentru că, așa cum aminteam deja, trimite la autobiografia lui C.S. Lewis și la realitatea faptului că, într-adevăr, pentru el, a fost cumva o surpriză ca spre finalul vieții să cunoască și latura romantică a iubirii. Dar este puțin înșelător, pentru că prin acel plural, Surprinși de iubire, te aștepți să afli povestea din ambele perspective, ceea ce nu e cazul. Eu cel puțin la asta m-am așteptat.
Iată ce spune autoarea, Patti Callahan despre alcătuirea acestui roman: În această ficțiune istorică, scrisorile și dialogul dintre Joy și Jack, precum și familia și prietenii lor, sunt produsul imaginației mele. Deși este o lucrare de ficțiune, dorința mea a fost să rămân cât se poate de fidelă relatărilor autentice – astfel inspirația, fragmentele ocazionale, frazele și citatele din scrisori în dialoguri și în monologurile interioare ale lui Joy provin din întâmplări adevărate, scrisori, poeme, eseuri, biografii și articole scrise de ei doi și despre ei, precum și din discursuri pe care le-au susținut.
La fel cum se întâmplă cu orice biografie, există discrepanțe în multele povești care s-au scris despre Jack și Joy, continuă Callahan; există legende și presupuneri care au fost spuse tot mereu. Mi-am dat toată silința să adun toate informațiile, să le compar și să le dezvălui în așa fel încât să spun o poveste care să relateze un adevăr emoțional. Romanul acesta a fost scris pe baza documentărilor și muncii celor dinaintea mea, totuși în ficțiune, imaginația și inspirația trebuie să suplimenteze ceea ce lipsește. Am încercat să redau curajul și hotărârea nestrămutată a lui Joy, precum și să explorez priveliștea inimii ei.
Așa cum spuneam, romanul Surprinși de iubire de Patti Callahan este scris din perspectiva lui Joy și începe astfel: De la bun început, Marele Leu a fost cel care ne-a adus împreună. Îmi dau seama de acest lucru acum. Fiara bândă și feroce ne-a atras unul înspre celălalt, încet, într-un mod implacabil, în timp, peste un ocean, sfidând întăriturile ce se înălțau îndărătnice în viețile noastre.
Joy Davidman, născută la 18 aprilie 1915, provenea dintr-o familie de clasă mijlocie, de origine poloneză-evreiască și ucraineană-evreiască, emigrată în America. A primit o educație bună, deși perioada istorică, cea a Marii Depresiuni, nu era tocmai una favorabilă; rezultatul testului IQ a dovedit că avea o inteligență sclipitoare, avea abilități critice, analitice și muzicale excepționale. A învățat să citească la 3 ani, a absolvit liceul la 14 ani și și-a încheiat studiile masterale la Universitatea din Columbia la 19 ani.
S-a căsătorit cu William Lindsay Gresham, scriitor american, pe care l-a cunoscut la întâlnirile partidului comunist în care erau amândoi membri și care, până la urmă, a convins-o să se retragă din partidul comunist din cauza deziluziilor pe care le-a trăit el în timpul războiului civil din Spania. Bill, cum îl vom întâlni în roman, era alcoolic, avea numeroase căderi nervoase, însă și mai numeroase infidelități.
Romanul descrie momentul în care, aflată în plină criză a căsniciei sale cu Bill, Joy capitulează, se roagă și își începe căutarea după Dumnezeu. Având o mulțime de întrebări legate de credință, a încercat să-și răspundă la ele, și, în căutările ei, a dat și peste scrierile lui Lewis.
Articolul era intitulat „Apostol pentru sceptici” și era un studiu aprofundat despre un tip de la Oxford, din Anglia, un bărbat pe nume C.S. Lewis, un ateu care a ajuns să se convertească, descrie Patti Callahan acest moment hotărâtor din viața lui Joy. Bineînțeles că mai auzisem despre autor, chiar îi citisem cărțile „Regresul pelerinului” și „Marea despărțire” – ambele vorbind despre un adevăr șoptit pe care abia începeam să îl aud. În scurt timp am citit toate lucrările lui Lewis – mai bine de o duzină de cărți, inclusiv un roman subțire de un sarcasm atât de caustic, încât m-am simțit tot mai captivată de înțelepciunea ascunsă în poveste: „Scrisorile lui Zgândărilă”.
Joy și-a dat seama că Lewis ar putea să o ajute să înțeleagă mai bine credința, să-i ofere răspunsuri la miile de întrebări. L-a contactat pe editorul respectivului articol, care i-a sugerat să îi scrie direct lui Lewis.
Nu e greu de închipuit emoția de a coresponda, de a primi o scrisoare de la autorul îndrăgit, care chiar și-a luat timp să citească scrisoarea ta amănunțită, și să răspundă la fel de detaliat Iar Patti Callahan ne ajută să trecem și noi prin toate acele stări prin care trecea Joy la fiecare scrisoare primită de la Lewis.
Așa începe lunga corespondență dintre cei doi, care avea să aducă multă alinare și câte un strop de bucurie în viața lui Joy, zdruncinată de problemele din căsnicia sa și de zbuciumul de a-și împăca viața de familie cu dorința de a avea o carieră literară, frustrarea de a fi nevoită să scrie ce nu ar vrea neapărat să scrie, dar pentru bani, neîmplinirile poziției sale în societate, ca femeie și mamă. Își povestesc viețile, parcursul convertirii, durerile; ca de la scriitor la scriitor, vorbesc despre bucuriile și frământările scrisului; și împărtășesc chiar evenimente curente, precum faptul că pe atunci urma să fie încoronată, la doar 24 de ani, Regina Elisabeta a II-a!
Mi-a plăcut foarte mult că imaginația autoarei se bazează pe elemente reale pe care le cunoaștem despre cei doi, pe replici pe care le-au rostit sau le-au scris în diferite cărți de-ale lor, și este ancorată într-o documentare foarte amănunțită despre viața și opera lor. Adesea sunt menționate, în narațiune sau în dialoguri, și lucrări de-ale lui Lewis mai puțin cunoscute decât Cronicile din Narnia și Creștinism, pur și simplu, precum Trilogia spațială (Departe de planeta tăcură, Perelandra, That Hideous Strength), sau The Pilgrim’s Regress.
Asta și pentru că, din punct de vedere istoric nici nu fuseseră încă scrise toate volumele seriei Cronicile din Narnia, de exemplu, nici lucrări ca Cele patru iubiri sau autobiografia sa, Surprins de bucurie.
De altfel, romanul lui Patii Callahan este însoțit de o planșă ce cuprinde o cronologie paralelă a evenimentelor sau publicărilor importante din viețile celor doi, care chiar este de mare folos pentru plasarea în timp și diverse comparații.
În partea a doua a romanului Surprinși de iubire, Joy ajunge în Anglia și se îndrăgostește de tot ce înseamnă ea: oameni, natură, locuri, istorie. O cunoaște pe Florence Williams, văduva lui Charles Williams, unul dintre membrii Inklings, și chiar pe Arthur C. Clarke, devenit un scriitor clasic de SF. Și în final, vine momentul mult așteptat – întâlnirea cu C.S. Lewis, după o perioadă atât de îndelungată de corespondență.
Ca să vă faceți o idee despre proza autoarei, iată cum descrie ea prima întâlnire dintre Joy și Jack: Mi-am plimbat privirea prin încăpere până l-am găsit. Pe Jack. Iată-l acolo, foarte însuflețit, prins într-o discuție profundă cu bărbatul din fața lui. Zâmbetul lui era blând și strâmb în timp ce asculta. Părul i se rărise, iar ce îi mai rămăsese pe creștet era dat pe spate cu urme de pieptăn în el. Zâmbetul îi scăpăra de viață. Ochii îi erau adumbriți de pleoapele căzute sub ochelarii fără rame, ca și cum abia s-ar fi trezit din somn și era foarte fericit că o făcuse. Ședea relaxat, picior peste picior în pantalonii săi de velur. Era ceva luminos în ființa lui, în felul în care i se anima chipul sub sprâncenele lui pronunțate. Avea gura și buzele pline. Aceste însușiri – mintea lui, pe care o cunoșteam din scrisori, iar acum lumina spiritului său – se uneau într-un singur cuvânt: frumos.
Și apoi, ca și cum cineva i-ar fi astupat gura cu mâna, Jack s-a oprit din râs. El se uită la mine ca și cum zgâitul meu l-ar fi bărut pe umăr. Ochii ni se întâlniră și zăboviră unul asupra celuilalt. El a rânjit, la fel cum am fîcut și eu.
– Măi să fie. Prietena mea prin corespondență, Joy, a ajuns în sfârșit în Anglia.
Vocea lui Jack era ca un cântec: accentul său era pe jumătate irlandez, pe jumătate britanic.
Apoi Joy este invitată la Oxford, „o enclavă masculină”, cum o numește ea, cam de ciudă că și-ar fi dorit să facă parte dintr-o istorie academică și literară atât de bogată, însă nu putea. Continuând pe viu discuțiile purtate prin intermediul scrisorilor, conversațiile lui Jack și Joy devin mult mai antrenante, bogate și intime, trezind în Joy mult prea multe sentimente.
A venit și momentul întâlnirii cu Tolkien. Iată cum este el descris:
Părul lui alb îi stătea în toate direcțiile și o pipă îi atârna din colțul gurii. Nu aveai cum să nu-l recunoști: era J. R. R. Tolkien.
Tolkien cel din roman nu se arată deloc încântat de cunoștință, ci răspunde scurt și sec. La dorința lui Joy de a o cunoaște pe soția lui, chiar face o remarcă despre faptul că soția lui stă acasă cu copiii, nu în bodegă, ca aluzie la faptul că Joy nu era unde ar fi trebuit să fie. Iar familiaritatea dintre Joy și frații Lewis îi pune capac.
De altfel, în biografia lui Alister McGrath dedicată lui C.S.Lewis acesta menționează că Tolkien a privit cu ostilitate relația lor și a numit căsătoria lor de mai târziu, „o foarte ciudată căsătorie”. E de înțeles de ce, până la urmă, Tolkien a avut o singură soție, cu care a fost căsătorit mai bine de 60 de ani; deși se îndrăgostise de Edith de la 16 ani, tutorele său îi interzisese această relație până când împlinea 21 de ani, pentru a nu interfera cu studiile. În ziua în care a împlinit 21 de ani, i-a scris lui Edith și au reluat relația, căsătorindu-se apoi în deplină ascultare, în Biserica Catolică. Iar relația lor a fost una clasică, conform normelor tradiționale ale societății, Edith s-a ocupat de copii, iar Tolkien a fost profesor, compartimentându-și foarte bine viața între familie și Oxford. Viziunea sa tradițională nu era compatibilă cu dorința de independență a unei femei scriitoare, care a plecat de lângă copii peste ocean, singură, fiind acum în compania unor alți bărbați, într-o tavernă.
Acestea fiind spuse, deschidem discuția și despre partea mai controversată a relației lui Joy cu Jack. În biografia lui Alister McGrath ni se spune ca Joy a plecat în Anglia „pentru a-l seduce pe Lewis”, aceasta fiind o afirmație chiar a fiului ei, Douglas. Verișoara lui Joy bănuia deja că ea e îndrăgostită de Lewis încă de când doar corespondau. Romanul încearcă să arunce o altă lumină sau origine asupra pornirilor lui Joy, a neîmplinirilor și eșecurilor sale în dragoste.
Acest roman a fost o surpriză foarte plăcută pentru mine! Pornisem din start cu așteptări minime spre „să vezi acum romantizare siropoasă”, dar acestea nu mi s-au confirmat deloc, ba dimpotrivă! Se vede că autoarea s-a documentat foarte mult și cred că a întrețesut frumos în poveste tot felul de referințe la operele lui C.S. Lewis. Cu excepția a două citate care editorul român ne semnalează că sunt de fapt din ecranizările după Cronicile din Narnia și nu din cărțile propriu-zise, în rest autoarea își mânuiește cu măiestrie materialul, mi-a plăcut modul în care fiecare capitol are ca moto versuri sugestive din sonetele sau poeziile lui Joy.
Desigur că toată povestea șochează sensibilitățile creștinilor, mai ales ale celor evanghelici – cum să se căsătorească un reputat apologet creștin cu o femeie divorțată? Dar citind acest roman începi să înțelegi și cealaltă perspectivă – chiar dacă poate nu toate detaliile sunt conforme cu realitatea, infidelitatea și alcoolismul soțului rămân și constituie niște motive serioase de divorț, oricât nu am fi de acord cu el, mai ales în situația în care sunt implicați și copii, cum era cazul lui Joy.
Surprinși de iubire este un roman lung, în care este redată cu minuțiozitate evoluția lui Joy, de la prima experiență mistică a lui Dumnezeu până la a înțelege că este iubită de Dumnezeu și asta e de-ajuns, nu are nevoie să câștige dragostea nimănui altcuiva, proces care durează ani de zile, evident.
Astfel, autoarea îi dă lui Joy multă substanță, realizează o analiză psihologică foarte fină, scoțând la iveală multitudinea de traume cu care mulți dintre cititori poate că se confruntă. Nu poți să nu empatizezi cu ea. Și cred că a reușit să obțină ceea ce puțini autori care publică romane creștine reușesc: să nu romanțeze mai mult decât e cazul și să nu predice. Dar, având în vedere subiectul, operele și viețile personajelor predică de la sine, și e și motivul pentru care am fost interesantă să citesc acest roman, datorită faptului că are o bază istorică reală.
Dacă romanul Surprinși de iubire redă latura mai romanțată, și zbuciumul interior al lui Joy în lupta cu sentimentele și circumstanțele, biografia lui Alister McGrath reprezintă un duș rece.
El scrie: Celor mai mulți dintre prietenii apropiați ai lui Lewis le era clar că Davidman îl manipulase pe Lewis, exercitând asupra sa o presiune morală de a contracta o căsătorie pe care, de fapt, nu o dorea, cu o persoană ale cărei intenții erau cel puțin la fel de mercantile, pe cât erau de literare sau spirituale. Erau de părere că Davidman era o femeie profitoare, care căuta să-și asigure un viitor pentru ea și pentru copiii ei. Faptul că Lewis ascundea evoluția relației sale cu Davidman a însemnat că cei din cercul său de prieteni apropiați nu au putut să-i ofere sfaturi sau sprijin practic, tocmai fiindcă nu știau cât de serioase deveniseră lucrurile. Când într-un final își anunță căsătoria, era deja prea târziu să mai facă altceva decât să salveze ce se mai putea salva dintr-o situație urâtă. S-o spunem cinstit, fără ocolișuri, Lewis devenise „iubitul în vârstă al unei americance divorțate”.
Însă Alister McGrath încearcă să redea cât mai echilibrat imaginea de ansamblu, menționând spre exemplu faptul că Lewis mai susținea financiar și alte femei, în special scriitoare, și coresponda aproape la fel de apropiat și cu altele; în plus, realist vorbind, Joy chiar nu se mai putea întoarce în America, pentru că aceasta era în plin Război Rece și în plină vânătoare de comuniști, iar ea, ca fostă comunistă, nu avea nicio șansă să mai aspire la vreun post în media sau literatura americană; datorită minții sale „medievale”, Lewis vedea căsătoria cu Joy în termenii generozității cavalerești mai degrabă decât ca pe o idilă de factură exclusiv romantică, iar Joy nu a alungat din viața lui celelalte femei care contau pentru el.
Alister McGrath nu avea cum să abordeze subiectul altfel decât a făcut-o, ca biograf. În plus, se pare că Patti Callahan a avut acces la niște resurse în ce o privește pe Joy la care el probabil că nu a apelat, tocmai pentru că subiectul lui nu era ea, ci C.S. Lewis. Cumva ea completează perspectiva asupra celor doi, dându-i și lui Joy „glas” și lăsându-ne să descoperim și povestea ei, care este una mai complexă decât schema necruțătoare – americancă divorțată se căsătorește cu apologet celebru, convins înainte că a te căsători cu cineva divorțat e adulter, și, deci, păcat.
Cred că asta mi-a oferit mie romanul – o perspectivă mai amplă și mai nuanțată asupra motivațiilor celor doi – felul în care se desfășoară acesta sugerează că nu a fost pur și simplu o idilă, un exercițiu de seducere, cum a fost perceput, ci o dragoste care a copt foarte lent, mai ales în cazul lui Lewis care s-a ținut ferm pe poziții până în momentul în care a aflat că era pe punctul să o piardă definitiv pe Joy când aceasta a fost diagnosticată cu cancer.
Iată suficiente detalii care să vă facă curioși să citiți romanul Surprinși de iubire de Patti Callahan!
Pentru mai multe fragmente și comparații cu date biografice, ascultați episodul integral aici:
PS: Mulțumim Editurii Scriptum pentru colaborare!
Alte cărți sau articole menționate în acest episod:
Rezultate sondaj aniversar – despre beletristica „creștină”, SF-uri și Ravi Zacharias
Anatomia unei dureri/ De ce, Doamne? O radiografie a suferinței de C.S. Lewis
„Creştinism, pur şi simplu“ de C.S. Lewis
„C.S. Lewis. O viață” de Alister McGrath
„The Pilgrim’s Regress” de C.S. Lewis
„God in the Dock: Essays on Theology and Ethics” de C.S. Lewis
„Till We Have Faces: A Myth Retold” de C.S. Lewis
„The Weight of Glory” de C.S. Lewis
„The Abolition of Man” de C.S. Lewis
„Meditații la Psalmi” de C.S. Lewis
Trilogia spațială de C.S. Lewis – „Departe de planeta tăcută”, „Perelandra”, „That Hideous Strength”
„Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr“ de C.S. Lewis
„Cele patru iubiri“ de C.S. Lewis
CARTEA E O VIAȚĂ 