„The Abolition of Man” de C.S. Lewis


Încă de la primul episod, C.S. Lewis este nelipsit din emisiunile noastre și de pe blog, prin propriile lui lucrări sau fiind citat de alți autori în cărțile lor. Despre biografia lui puteți citi în articolul nostru dedicat cărții lui Alister McGrath, C.S. Lewis. O viață. Toamna trecută am revizitat poate cea mai cunoscută carte a lui, Creștinism, pur și simplu, printr-o serie de citate Un strop de viață. Apoi ne-am îndreptat atenția asupra unor lucrări de ficțiune mult, mult mai puțin cunoscute decât Cronicile din Narnia, însă extrem de valoroase în felul lor: Departe de planeta tăcută, Perelandra și That Hideous Strength.

Luna aceasta, vom descoperi câteva cărți și eseuri de-ale lui C.S. Lewis, din nou, mai puțin cunoscute, însă care ascund o comoară de idei valoroase.

Primul volum pe care vi-l aduc în atenție poartă un titlu oarecum alarmant, The Abolition of Man (Abolirea omului) și reprezintă o serie de trei prelegeri ținute de Lewis în februarie 1943 la King’s College, Universitatea din Durham, Newcastle. Subtitlul cărții este Reflections on education with special reference to the teaching of English in the upper forms of schools. (Cugetări asupra educației, cu referire îndeosebi la predarea englezei în clasele mari).

C.S. Lewis spunea despre această carte că este „aproape preferata lui” și era dezamăgit că această carte era în general ignorată de publicul larg.

The Abolition of Man este o carte scurtă, însă foarte densă – eu, cel puțin, am subliniat câte ceva aproape la fiecare paragraf. Așa cum ne-a obișnuit deja în alte cărți ale sale, veți descoperi că temele abordate de Lewis sunt extrem de relevante pentru zilele noastre – parcă ar scrie astăzi, și pentru noi, cei de azi. Cartea pare să aibă un ton profetic, aducând foarte mult cu scrierile lui G.K. Chesterton, precum Ereticii, Omul etern sau Hanul zburător.

În plus, pentru a situa volumul în cadrul propriei călătorii spre credință și maturizare spiritual a lui Lewis, cartea reprezintă o treaptă în evoluția sa către teism și apoi creștinism (câteva idei din Abolirea omului se vor reflecta mai apoi și în primele capitole ale prelegerilor ce alcătuiesc Creștinism, pur și simplu)

Ce susține Lewis de fapt în Abolirea omului? Adresându-se unei culturi relativiste, secularizate, care nu mai vede nimic sacru și nu mai caută virtutea, Lewis afirmă că valoarea este obiectivă, binele și răul nu sunt proiecții subiective ale propriilor preferințe, opinii sau sentimente. Dacă nu recunoaștem această valoare obiectivă, suntem pe cale să ne autodistrugem.

De-a lungul secolelor, oamenii au transmis mai departe tradiția primită. Lewis citează din Aristotel sau Platon, dar și din Augustin, faptul că virtutea este acea ordine a sentimentelor, în care fiecărui obiect îi este acordată acea măsură de dragoste ce i se cuvine, iar scopul educației este să îl facă pe student să aibă „sentimente juste”, să îi placă ce trebuie și să îi displacă ce trebuie. Iar atunci când are această bază elementară, studentul care progresează în etică și rațiune va fi antrenat să distingă clar între bine și rău, adevăr și minciună, frumusețe și urâțenie. Ceea ce este comun la toți filosofii antici, chiar și la cei păgâni, este o doctrină a valorii obiective. Moralitatea este ceva ce descoperim, nu ceva ce inventăm. Anticii își tratau elevii așa cum păsările adulte își tratează puii când îi învață să zboare, transmițând din generație în generație ce înseamnă să fii om, ceea ce au primit și dau mai departe neofitului care este inițiat în tainele umanității. Lewis susține că educatorii din zilele noastre îi tratează pe elevi mai mult cum tratează crescătorii de păsări puii, modelându-i prin propagandă în felul dorit de unii sau alții, „decupându-i” în anumite forme pentru un scop anume cunoscut doar de educatori, înfometând sufletele studenților, lipsindu-i de abilitatea de a integra rațiunea și sentimentele juste.

Eșuând în a-i învăța pe studenți să discearnă ce este virtuos, ce este bun, adevărat și frumos, râdem de onoare și suntem șocați să găsim trădători în mijlocul nostru.

Lewis subliniază că acela care încearcă să „demitizeze” tot ce este tradițional și „sentimental”, ce este religios și moștenit, pentru a ajunge la ceea ce este „real” și „de bază”, își distruge singur tocmai baza de la care ar trebui să plece. Cel ce respinge autoritatea nu are nicio autoritate.

Abolirea omului este considerată de mulți varianta filozofică și teoretică a celei de-a treia părți a Trilogiei Spațiale, That Hideous Strength (puteți vedea aici prezentarea romanului). Iar cea de-a treia parte a Abolirii omului devine și mai asemănătoare cu romanul.

Lewis critică omul modern, care crede despre omul antic că era naiv când spunea că stelele și planetele erau ființe cerești, zei – o dovadă de ignoranță și obscurantism. Omul modern crede că știe tot, reducând totul la o cantitate, o masă, abstractizând obiectul cosmic și smulgându-i proprietățile calitative pe care le avea pentru omul antic. Și odată cu asta, s-a pierdut de fapt și ceva din realitatea acelui obiect. Când omul crede că și-a cucerit „natura umană”, cedându-și, în acest fel, sufletul, atunci bătălia este pierdută. Stă în puterea omului să se considere un „simplu obiect natural”. Atunci când omul se va considera doar materie, va fi doar materie.

Omul crede că a cucerit și va cuceri din ce în ce mai mult natura. În realitate, sunt câțiva oameni care dețin o anumită putere și permit, sau nu, și altora să o aibă. Și de cele mai multe ori, acea putere este folosită pentru a-i subjuga pe ceilalți, sau pentru a-i condiționa. Atunci când ce „este bine” va fi eliminat, va rămâne doar „ce vreau” – ce vor cei puternici care i-au condiționat pe cei slabi.

Deși prelegerile au fost ținute în toiul celui de-al Doilea Război Mondial, tonul lor nu este unul pesimist, însă ele reprezintă un real semnal de alarmă pentru ca omul să revină la armonia sa cu Legea Naturală și cu Legea Morală, Tradițională, pentru a evita autodistrugerea sa.

Cartea a fost tradusă și la noi, în 2004, la editura Humanitas, cu titlul Desființarea omului. Având în vedere că numeroase cărți de-ale lui C.S. Lewis au fost reeditate recent, aștept cu nerăbdare să o văd și pe aceasta disponibilă din nou. Până atunci, sper că v-am stârnit interesul să o citiți și să descoperim împreună, într-un articol viitor, o altă carte mai puțin cunoscută a îndrăgitului autor.

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s